Urechelnița (Sempervivum tectorum): farmecul modestiei. O plantă superbă pe care o poți avea în casa ta!

Urechelnița (Sempervivum tectorum) este o plantă suculentă, absolut nepretențioasă, care nu necesită o îngrijire deosebită, atât în condiții casnice cât și în grădină. Datorită capacității sale de a se adapta oricăror condiții planta se mai numește și ”nemuritoare”.

Urechelnița: varietăți și specii

În prezent sunt înregistrate peste 500 specii de urechelniță, din care peste 50 sunt perfect adaptate condițiilor climaterice din țara noastră.

– Sempervivum calcareum –  ajunge în diametru de la 7 până la 15 cm, are frunze cărnoase, suculente, ascuțite spre vârf, de culoare roșie sau bronz-maroniu și flori violacee.

– Sempervivum montanum – plantă cu rozetele dese, nu foarte mari cu frunze pieloase verzi și flori violacee.

– Sempervivum soboliferum – se deosebește de alte specii prin perișorii de pe frunzele verzi. Florile sunt de culoare roșie sau mov. Această specie preferă să crească printre stânci și pietre. pentru fertilizarea pantei sunt preferabile îngrășămintele cu un procent mare de calciu.

– Sempervivum marmoreum – cu frunzele viu colorate în dungi verzi și roșii (deși spre iarnă rozetele devin aproape roșii). Frunzele tinere au pubescență ușoară, dar când planta se maturizează frunzele devin absolut netede. Florile acestei specii sunt de culoare roșie cu marginile de culoare deschisă.

– Sempervivum arachnoideum – cea mai neobișnuită specie de urechelniță. Dacă nu știți, poate să vă pară că rozeta a fost afectată de un dăunător – pentru că este în totalitate acoperită cu peri albi. Rozetele nu sunt foarte mari, ajung în diametru până la 4 cm, florile sunt de culoare roșie. Există mai multe subspecii ale acestei plante. Rozetele tuturor speciilor nu sunt înalte. Pentru o dezvoltare normală planta are nevoie de un drenaj bun, preferabil din sol calcaros sau cu pietriș. În condițiile climei noastre planta nu rezistă să ierneze afară de aceea trebuie toamna să o transferați în casă (la balcon).

– Sempervivum ruthenicum – o specie de stepă cunoscută din secolul 19, care se deosebește printr-o rozetă mare cu frunze verzi și flori galbene.

Urechelnița în arhitectura peisageră

Această plantă este cunoscută încă din vremea Romei antice. Superstițiile spuneau că această plantă trebuie să fie crescută pe acoperișul casei – astfel locuința era protejată de mânia zeilor și fulgere. În arhitectura peisageră urechelnița a început să fie folosită în secolul 19. Primii care au apreciat frumusețea acestei plante au fost francezii. Folosind combinații de specii diferite ei au creat covoare extraordinar de frumoase, au decorat bordurile și potecile din grădinile palatelor regale.

Datorită faptului că planta nu este foarte pretențioasă și are rădăcini mici ea poate fi răsădită aproape oriunde, de exemplu în fisurile care s-au format după ce au fost pavate aleile și potecile din grădină. Planta este indespensabilă pentru crearea unor compoziții peisagistice în stil modern minimalist, în același timp o îngrijire minimă îi permite să-și păstreze toate calitățile decorative pe parcursul întregului an.

Speciile și hibrizii de urechelniță au o gamă variată de culori: toate nuanțele de verde (de la cel verde deschis până la verde închis), argintiu, roșu, roz, bordo. Această varietate de culori permite să creați niște tablouri vegetale adevărate.

În cazul răsădirii doar unei specii de urechelniță, răzorul va arăta la fel de impresionant ca și compozițiile din mai multe specii. Apropo, chiar dacă răsădiți plantele la o distanță mai mare una de alta, peste un timp scurt răzorul se va transforma într-un covor verde dens, care nu permite creșterea buruienilor. Îngrijirea unui astfel răzor presupune o hidratare rară (o dată pe săptămână).

Încă o metodă populară și eficientă de folosire a acestei plante este crearea unor copii în miniatură a rocariilor, a grădinilor mici cu pietre, pentru care puteți găsi spațiu potrivit practic pe orice teren. Într-un loc însorit al grădinii puneți pe o parte un ulcior. Ulciorul trebuie fixat și umplut cu sol. Plantați în ulcior și în jurul lui câteva tulpini de urechelniță. Pentru a completa compoziția puneți în jurul ulciorului câteva pietre mari, iar zona apropiată acoperiți-o cu pietriș.

Urechelnița poate fi folosită și pentru crearea unei mini-grădini – trebuie doar să răsădiți câteva specii de plantă într-un ghiveci frumos (cu cât mai mare cu atât mai bine), decorați cu pietre sau o statuetă mică. Astfel veți reuși să creați un spațiu de refugiu în care veți putea să meditați și să vă odihniți de rutina zilnică.

Pentru adepții soluțiilor neobișnuite, propunem o idee ingenioasă – să plantați urechelnița într-o cizmă veche umplută cu pământ. Câteva tufe de urechelniță vor transforma cizma într-un răzor mobil atractiv.

Urechelnița: îngrijire și înmulțire

Această plantă parcă este creată pentru grădinarii începători deoarece nu este deloc pretențioasă în îngrijire. Trebuie doar să găsiți un loc suficient de iluminat (în lipsa unei lumini suficiente, urechelnița va avea frunzele subțiri și alungite iar bucșa nu mai fi atât de compactă), de restul va avea grijă planta. Îngrijirea plantei în sensul obișnuit, spre exemplu hidratarea frecventă sau fertilizarea, doar vor dăuna plantei și chiar o pot distruge.

Răsădire

Cel mai bun sol pentru urechelniță este cel nisipos și cu pietre. Dacă plantați urechelnița într-un sol cernoziom sau un sol argilos trebuie să creați un strat din pietriș, care să asigure un drenaj bun rădăcinilor plantei.

Pentru creșterea în condiții casnice a urechelniței trebuie să alegeți un ghiveci larg, deoarece această plantă nu iubește să fie răsădită frecvent. Spațiul liber al ghiveciului (planta va crește rapid) îl puteți decora cu pietre, conuri de brad, cochilii de melci, cărbune etc.

Hidratarea

Ca și oricare altă plantă suculentă, urechelnița nu are nevoie de o hidratare și o pulverizare frecventă, pentru că ea este capabilă să acumuleze umezeala în frunzele sale suculente. Puteți hidrata planta înainte de a o răsădi. Dacă este o vară foarte uscată, fără ploi, puteți uda urechelnița o dată la 2 săptămâni. Apa trebuie să pătrundă direct la rădăcină fără a ajunge pe frunze. Hidratarea urechelniței în condiții casnice în timpul iernii trebuie să fie limitată până la o dată la 2 luni. Umiditatea excesivă cauzează apariția frunzelor ofelite și uscate.

Fertilizarea plantei

Fertilizare suplimentară necesită doar plantele care a ajuns la vârtsa de trei ani. Folosiți orice îngrășământ pentru cactuși în jumătate din concentrație. Excesul de îngrășăminte face ca urechelnița să se întindă și să se rupă în bucăți. Iar frunzele urechelniței devin de culoare deschisă și își pierd frumusețea.

Iernat

Pregătirea plantelor pentru iernat constă în protejarea lor de pătrunderea apei între frunze (mai ales la speciile decorative) – umezeala contribuie la începerea procesului de putrefacție și moartea plantei. Cea mai simplă modalitate de a proteja urechelnița este de a o acoperi cu o sticlă din plastic cu înălțimea de aproximativ 20 cm. Fixați sticla bine, ca să nu fie luată de vânt.

Înmulțirea

Acest proces practic nu necesită intervenție din partea grădinarului, pentru că nu în zadar francezii numesc urechelnița ”cloșcă cu pui” – în jurul ei sunt mereu mulți vlăstari tineri, care foarte rapid și ușor se înrădăcinează. Pentru a accelera înrădăcinarea puteți îngropa vlăstarii de urechelniță puțin mai adânc în sol.

new1