Timp de un an, Maria s-a aflat într-un azil de bătrâni. Era tristă și abătută. Avea 3 copii, dar nimeni nu a vrut să aibă grijă de ea. Cel puțin, Maria nu-și mai văzuse fiul de câțiva ani și nici măcar nu îi auzise vocea. Fiicele și-au aranjat viața și nu erau loc pentru ea în casele lor.
Era ultima zi de decembrie și ziua ei de naștere. Închise ochii și zâmbind trist depăna amintiri. Și-a iubit soțul, a avut grijă de copii și a muncit mult. A fost o bună gospodină!
Le reușea pe toate și era admirată și chiar invidiată de cei din jur. Mai târziu, soțul a decedat, fetele s-au căsătorit.
Colega de cameră a dispărut undeva. Maria s-a gândit că va rămâne singură. A tresărit când a auzit că cineva a bătut la ușă. Erau bătrânele din camerele vecine care au venit cu un tort mare și șosete împletite:
— La mulți ani, Maria!
— Ce frumos! Iată unde ai dispărut – îi spusese colegei de cameră.
— E sărbătoare! Suflă lumânările!
Apoi s-au așezat și au vorbit timp îndelungat despre tot, au mâncat tortă, au băut ceai. Câteva ore mai târziu, au sărbătorit Anul Nou împreună, iar invitații au început să se retragă în odăile lor. Maria a rămas singură cu vecina ei, care a adormit imediat. Maria a visat că aude vocea fiului:
— Mamă! Trezește-te, sunt aici! La multi ani!
Maria a zâmbit. Lacrimile i se prelingeau pe obraz.
— Mamă? Este bolnavă?
— Nu, s-a simțit minunat! A sărbătorit ziua de naștere împreună cu prietenele ei. – se auzi vocea directorului azilului de bătrâni.
Apoi Maria a deschis ochii și l-a văzut pe fiul ei Mihai.
— Nu este un vis? Am crezut că visez…
— Nu, nu este un vis, mamă! Am venit după tine! Trezește-te! La mulți ani !
— Mulțumesc, fiule, îl îmbrățișă și începu să plângă amarnic.
— Gata, mamă. Mergem la noi acasă!
— Dar…
— Nu știam că surorile te-au lăsat aici. Cum am aflat, am decis să vin după tine. Ai un nepot și o noră. Te așteaptă cu nerăbdare.
Maria îl privea pe director, încerca să-și dea seama dacă nu era un vis.
— Ai crescut un bărbat adevărat!
Câteva ore mai târziu erau deja acasă!