Și-a lăsat, pentru câteva săptămâni, copilul în grija bunicii și a plecat

Alexandra avea pe atunci 30 de ani, era căsătorită cu Dan.

Viața lor era o adevărată aventură: călătoreau foarte des, urcau pe crestele munților, mergeau la mare și descopereau lumea, mergând pe bicicletă.

Mama Alexandrei avea șaizeci de ani, ieșise recent la pensie și le tot spunea copiilor că visa să aibă un nepot.

În ciuda unui stil de viață foarte activ, tinerii nu erau deloc rupți de realitate. Câștigau destul de bine, el era programator foarte bun. Dorința mamei a fost mai mult un fel de provocare pentru ei. S-au gândit: de ce nu am avea un copil?

După o perioadă au anunțat-o pe mama Alexandrei că urma să devină în curând bunică. Femeia a plâns de bucurie, și-a îmbrățișat copiii și a început să pregătească încet zestrea pentru viitorul nepot sau nepoată. Stilul de viață al tinerilor nu s-a schimbat prea mult. Sarcina, din fericire, nu i-a creat probleme viitoarei mămici. Au continuat să călătorească și să se bucure de viață.

Alexandra a născut un băiețel, Alin, un băiețel drăgălaș, cu părul cârlionțat. Bunica era în al nouălea cer! Avea mereu grijă de el. Alexandra a refuzat să alăpteze copilul și a dorit să angajeze o bonă, ca să nu fie nevoită să stea acasă, dar mama i-a spus: „Nici într-un caz!” Venea în fiecare zi la ei și avea grijă de nepoțelul ei drag.

Pe când Alin avea trei luni, niște prieteni i-au sugerat lui Dan să-și cumpere o casă în Thailanda deoarece se vindea la un preț foarte bun. El a căzut de acord. Au lăsat copilul în grija bunicii și au prelat în paradisul thailandez. I-au promis că vor reveni peste o săptămână, două.

Dar nu s-au întors nici după o săptămână, nici după o lună. După un an a venit doar Alexandra. A stat o săptămână și s-a întors la soțul ei.

Ei îi trimit regulat bani mamei, insistă să angajeze o bonă și promit să-l ia pe Alin când va împlini 5 ani.

Iar bunica încearcă să se descurce…

error: Content is protected !!
new