Sfatul unei femei de 105 ani. Te va pune pe gânduri!

Una dintre prietenele mele are un prieten în Turcia. Străbunica sa are 105 ani. Anul trecut a mers la Ankara pentru a o felicita personal de ziua ei. Toată lumea o întreabă mereu care este secretul longevității?

Ea mereu le răspunde: „Seara beau un pahar de vin. Și în viață, niciodată nu m-am grăbit.”

Ah! Nu se grăbește, vă puteți imagina? Ce înseamnă asta? Aceasta înseamnă că nu a experimentat niciodată emoții negative. Să reușești repede să te machiezi, să mănânci, să nu întârzii la muncă, la o întâlnire, să nu fii blocat în trafic, să nu pierzi, să nu uiți ceva etc. Toate acestea îi sunt străine.

M-am întrebat: „Ne grăbim întotdeauna „cu un rost”? Este acesta un obicei al nostru? Să trăim totul în grabă?”

Am decis să încerc să nu mă mai grăbesc. Știți ce am observat? Am început să trăiesc mult mai conștient. Am observat câteva detalii din trecut pe care nici nu le observasem. Pentru a-și aminti lucruri care anterior au fost complet uitate în agitație. A devenit mai puțin irascibilă. Și a început să mă iubesc mai mult.

Oare nu la acest lucru visează toți oamenii? Cândva citisem unui ucenic al unui călugăr budist. Așadar, călugărul l-a trimis departe pe ucenic ca în 7 ani să se regăsească. Să nu își facă griji și să-și trăiască viața.

Au trecut șapte ani. Ucenicul a revenit la casa Maestrului. Ploua. Ucenicul a lăsat umbrela la ușă și a intrat în casă.

„Maestre, sunt gata. Au trecut șapte ani!”– a spus el cu mândrie.

Profesorul l-a întrebat: „Și în care parte a ușii ai lăsat umbrela? În dreapta sau stânga?”.

Ucenicul nu a putut răspunde Stăpânului. Nu-și amintea.

Maestrul l-a trimis încă pentru 7 ani, hotărând că nu este suficient de pregătit.

O pildă instructivă.

Dacă vom avea o viață liniștită, fără grabă, ne vom aminti mereu unde și ce am pus. Doar astfel ne vom prelungi viața.

new1