Peste 15 fapte curioase despre frumusețe și igiena feminină din trecut, care vor uimi fetele moderne! 

Industria frumuseții datează din cele mai vechi timpuri. Anterior, femeile trebuiau să fie adevărate inventatoare pentru a-și menține tinerețea și atractivitatea. Pe atunci nu erau disponibile atât de multe produse și proceduri cosmetice, pe care le folosim noi astăzi. Drag cititor, echipa Fă Singur s-a ”scufundat” în atmosfera trecutului pentru a afla cum femeile se îngrijeau pe atunci.

1. Manichiura 

– În China și Coreea antică, unghiile erau vopsite în culoarea stacojie, folosind un tonic făcut din piatră de alaun și rostopască zdrobită. Reprezentantele dinastiei Yuan purtau suprapuneri ornate bogat pe degete. Acestea protejau unghiile deja lungi și mărturiseau statutul înalt al femeilor care, într-adevăr, nu trebuiau măcar să pălească deget de deget.

– În Peninsula Arabică, Africa de Nord și Asia de Sud, unghiile vopsite cu henna erau populare în rândul femeilor. În Egiptul antic unghiile erau decorate în nuanțe aurii.

2. Epilare 

– Dintre egipteni, rețetele făcute din frunze de lotus și grăsimea unor animale erau foarte populare. În plus, se foloseau pensete, brici și cuțite din metal și silex. Bărbații și femeile tăiau părul complet și purtau peruci, ca să nu să se umple de păduchi și totodată se protejau de soare.

– În Marea Mediterană și în Est, de exemplu, se folosea în aceste scopuri o pastă făcută din amidon, var și un amestec de arsen cu sulf.

– Iar în Europa medievală, dimpotrivă, îndepărtarea părului de pe corp nu era acceptată. Deși o atenție deosebită era acordată feței: femeile își ridicau linia părului, îndepărtând excesul acestuia de pe frunte cu var natural și își smulgeau complet sprâncenele, folosind ceara. După epilare se aplica uleiul de nucă pe piele, ceea ce încetinea creșterea părului.

3. Îngrijirea părului

– În Grecia antică, părul lung era considerat cea mai importantă componentă a frumuseții feminine. Femeile grecești adunau părul în coafuri complicate și le decorau în orice mod posibil. Doamnele bogate foloseau bijuterii prețioase.

– Nuanțele deschise erau considerate frumoase, așa că cei pe care natura nu le-a înzestrat cu o culoare similară, își decolorau părul cu acid citric și oțet. Iar părul se tăia în semn de doliu.

– Femeile antice din China își spălau părul cu infuzia palntei de cedrela, după care părul mirosea plăcut.

– Locuitoarele Egiptului Antic nu aveau nevoie de astfel de infuzii. Dar îngrijeau minuțios de perucile lor: le spălau cu suc de lămâie și le tratau cu ulei de migdale.

– În Grecia Antică și Roma Antică uleiul de măsline a fost folosit ca balsam pentru păr. Iar pentru a-și menține părul proaspăt cât mai mult timp, femeile îl clăteau cu oțet.

– În Evul Mediu, se folosea un balsam pe bază de slănină. Pentru a scăpa de mirosul neplăcut, femeile în timp ce se pieptănau, scufundau pieptenele într-un decoct de trandafiri, cuișoare și nucșoară. Părul se spăla cu un amestec de cenușă, tulpini de struguri și albușuri de ou. Iar un decoct pe bază de oțet și ierburi aromate le ajuta la protejarea împotriva păduchilor.

4. Machiaj 

– Egiptenele antice aplicau eyeliner, care pe lângă faptul că este de valoare estetică, mai proteja și ochii de infecții și de soarele arzător, datorită compoziției sale. Au folosit 2 tipuri de eyeliner: cel negru a fost obținut din galenă și funingine, iar cel verde a fost fabricat din malachit zdrobit. Pulberea a fost diluată cu apă sau grăsime animală. Ocrul roșu a fost folosit ca fard și ruj.

– În Grecia antică, ”sprânceana continuă” era considerată un semn de frumusețe. Femeile își colorau sprâncenele cu un mix de pastă de cărbune și ulei de măsline (se folosea și pentru machiajul ochilor). Umbrele tot erau făcute din funingine.

– Femeile romane își albeau fața cu cretă și decolorau pielea cu pastă de oțet. Își subliniau sprâncenele și vopseau ochii. Iar doamnele nobile chiar își permiteau serviciile unui make-up artist.

5. Zilele critice 

– O alternativă la produsele moderne de igienă din Europa medievală erau un fel de absorbante de bumbac, care erau fixate cu un brâu în talie. Se știe că Elizabeth I avea 3 brâuri de mătase pentru zilele critice.

– Pentru a elimina mirosul neplăcut în aceste zile, femeile își atârnau pe gât și talie un nod mic cu plante aromate.

– Aceasta a continuat până la începutul secolului al XX-lea. Numai odată cu debutul erei eduardiene, o versiune îmbunătățită a centurii de igienă cu bretele a devenit răspândită. Unele aveau un strat de cauciuc pentru a proteja hainele. Astfel de brâuri, în diferite variante, au fost populare și în anii 1920. Doar după primul război mondial, au apărut tampoanele și absorbantele obișnuite.

Despre ce produse interesante din trecut ați auzit? Așteptăm cu mare interes comentariile dvs.