Pensionara trăia în sărăcie, dar lucrurile din apartament aveau o valoare de milioane!

Uneori puteți auzi povești uimitoare atunci când vă aflați în zona apropiată de un vânzător de Antichități și piețe de vechituri. Ceea ce este cel mai surprinzător, este că există multe cazuri similare și sunt absolut adevărate și sincere. Câte persoane vârstnice trăiesc în sărăcie în țara noastră? Mii, zeci, poate sute de mii. Uneori există astfel de cazuri când pur și simplu nu au destui bani pentru produse alimentare – acest lucru nu este atât de rar întâlnit.

Cu toate acestea, foarte des au lucruri chiar sub nasul lor, care au o valoare extraordinară. Dar cum ar putea ei, pensionarii, să știe despre aceasta? Se află acest lucru mult mai târziu, doar când unul dintre moștenitori aduce obiectele la cea mai apropiată casă de amanet.

Am un prieten la București. El se ocupă de achiziții similare. Lucrează mai ales cu lucruri vechi. Cumpăra farfurii, porțelan, figurine, cristal, picturi, ustensile de bucătărie și decorațiuni. Deci, tot ceea ce este, de obicei, prăfuit de zeci de ani în bufete și servante. Iar posesorii acestor lucruri nici nu-și imaginează ce comoară au.

Într-o zi, el mi-a spus o altă poveste.

Într-una din casele din apropiere, moștenitorii au venit să facă reparații. Au aruncat vechiul mobilier și unele vechituri la gunoi, iar restul lucrurilor au adus la casa de amanet, crezând că ar putea costa niște bani. Sperau să vândă totul imediat și ceea ce nu se va cumpăra, să arunce la gunoi.

Aceste lucruri abia au încăput în cinci pungi imense. Anticarul a examinat conținutul acestor lucruri și a fost uimit. Ce nu era acolo… Argintărie, melchior, jucării de Crăciun din anii 1960, două cutii mari de bijuterii, câteva picturi, dar cele mai valoroase, aproape o sută dintre cele mai rare figurine de porțelan, cele mai ieftine dintre care, potrivit estimărilor conservatoare, costă mii de roni.

Când cumpărătorul a oferit peste 30000 de roni pentru toate pungile, proprietarii acestor vechituri cât pe ce nu erau să leșine. Firește, ei au luat banii imediat, cu mâinile tremurânde, au fugit, până anticarul nu a schimbat prețul stabilit.

Desigur, specialistul nu și-ar fi schimbat prețul. Totul din cauza că valoarea reală a tuturor lucrurilor era mult mai mare decât suma oferită.

Doar imaginați-vă: bunica trăia cu o pensie, ce era mereu economisită, pe când niște lucruri din bufetul ei, îi puteau oferi o bătrânețe confortabilă.

Încă o dată voi repeta, acesta nu este un singur caz. Viața are un termen, bătrânii o “părăsesc”…iar fac parte din poporul vechii școli, cu o mentalitate aparte. Aceștia aveau o atitudine diferită față de lucruri, de daruri, de valori. Timp de mulți ani au păstrat nenumărate comori pentru sufletele lor, pe care rudele sunt gata să le vândă pentru un bănuț sau doar să le arunce la gunoi.

new1