Cândva o femeie a adus acasă un șarpe și a început să aibă grijă de el ca de un animal de companie. Ea era foarte bucuroasă că a reușit să-l îmblânzească, iar șarpele se simțea foarte bine.
Dar într-o bună zi șarpele a început să nu mănânce. Femeia era foarte îngrijorată, nu știa ce să mai facă deoarece șarpele nu mânca absolut nimic de mai multe zile.
După o săptămână femeia a decis să meargă cu șarpele la veterinar.
El i-a ascultat povestea foarte atent, apoi i-a adresat o întrebare:
– Dormind în același pat cu acest șarpe, ați observat cumva că el încearcă să se încolăcească în jurul Dumneavoastră și după aceea se întinde pe toată lungimea lui?
– Da, exact așa face.
– Doamnă, șarpele Dumneavoastră nu este bolnav. El se pregătește să vă mănânce. Vă măsoară de ceva timp și acum nu mănâncă pentru că se pregătește să vă înghită cu totul. Înțelegeți?
Despre ce este, de fapt, vorba în această poveste?
Morala este următoarea: trebuie să-i putem recunoaște pe șerpi. Fiecare persoană are, cu siguranță, prieteni care îi sunt alături în fiecare zi, în fiecare clipă. Aceștia zâmbesc și sunt foarte buni cu noi. Dar într-o bună zi ar putea să ne facă foarte mult rău deoarece ne vor lua prin surprindere, nu ne așteptăm la așa ceva de la ei.
De aceea trebuie să fim foarte atenți, să-i studiem cu mare atenție pe cei din jurul nostru. Vorba proverbului: „Ferește-mă, Doamne, de prieteni, că de dușmani mă apăr singur!”