O fetiță în vârstă de 7 ani, care suferă de autism, pictează tablouri superbe, care uimesc o lume întreagă

Iris Grace Halmshaw din regiunea engleză Leicestershire, la șase ani, este deja un artist recunoscut. Fetița, a început să bucure comunitatea de artă, încă de la vârtsa de trei ani. Nimeni nu a putut să o învețe pe Iris să vorbească, înafară de pisica sa Fula, care a reușit să o facă pe fată să vorbească, să înoate și să zâmbească.

Autismul este o tulburare neurologică, care afectează capacitatea unei persoane de a interacționa cu mediul înconjurător. Cauzele autismului încă nu sunt cunoscute pe deplin, în același timp boala se manifestă foarte devreme  – până la 3 ani. Anume, aceasta este vârsta la care Iris, după un șir de investigații medicale, a fost diagnosticată cu autism, fără careva șanse de recuperare.

Situația a fost într-adevăr foarte dificilă. Iris nu accepta pe nimeni alături de ea, cu excepția mamei sale, Arabella Carter – Johnson, nici pe bunici, nici măcar pe tatăl său, care în cele din urmă a fost nevoit să plece de acasă și să participe în viața fiicei sale de la distanță.

„Fiica mea nu putea pe nimeni privi în ochi, nu se juca cu jucăriile, dormea oriunde, dar numai nu în pătucul său, avea un șir de obiceiuri obsesive, îi era frică de apă și refuza categoric să se spele, iar uneori chiar și să se îmbrace – povestea Arabella. După cum au explicat psihologii – imprevizibilitatea și haosul lumii o fac pe fetiță să se teamă și mai mult de realitatea care o înconjoară.”

Toate încercările de a schimba ceva nu au avut niciun succes – hipoterapia, ludoterapia (terapia prin joc), o experiență de coșmar în grupul de copii speciali… Dar odată, în timp ce se studia cu fiica sa, Arabella a desenat un omuleț. Fetiței i-a plăcut mult acest proces. Mama era încântată de faptul că fiica sa, în sfârșit era încântată măcar de ceva. Chiar a doua zi, femeia a organizat un mini studio acasă – a cumpărat vopsele, a instalat o masă și a desfăcut o foaie de hârtie… Iris cu bucurie s-a așezat la masă, a înmuiat pensula în culoarea albastră și a desenat pe toată foaia dungi și picături albastre.

Arabella a încurajat fiica pentru acest desen și după ce acesta s-a uscat, ia propus fetei să continue desenul – spre exemplu cu o culoare violetă. Fetița a fost de acord. Dar a ales culoarea galbenă și a cerut vopseaua albă, care pe hârtie s-a transformat în spumă marină. Prima experiență în pictură, a devenit un peisaj impresionist superb.

Această lucrare a fiicei sale Arabella a numit-o ”Patience” – ”Răbdare”.

Mama a postat fotografia cu acest desen pe rețelele de socializare, iar doar peste câteva zile un vizitator al paginii sale i-a cerut să-i vândă tabloul – femeia a rămas uimită de felul în care fetița mică simte și combină culorile. Arabella a fost surprinsă să afle că creația micuței Ires este apreciată și de alți oameni, nu doar de ea.

„Atunci am înțeles, că fiica noastră este într-adevăr foarte talentată și are o abilitate incredibilă, pentru această vârstă mică, de a se concentra – Iris poate să deseneze și două ore consecutiv, fără întrerupere. Autismul a ajutat-o să creeze un stil de pictură, pe care nu l-am văzut la copiii de vârsta ei. Ea simte, înțelege și știe cum să combine culorile între ele”.

Arabella a continuat să posteze creațiile fiicei sale pe rețelele de socializare, iar peste un timp a fost telefonată de către o fostă colegă de clasă, care acum activa într-un domeniu legat de artă. Colega a spus că aranjează în Londra expoziții de artiștii tineri și ar fi încântată dacă Arabella i-ar oferi pentru expoziție câteva tablouri create de Iris.

„Dar ea este un copil bolnav”  – a mărturisit mama. „Fiica ta este un artist incredibil de talentat – a răspuns colega – credeam că știi asta”.

La expoziție lucrările lui Ires au făcut senzație. După expoziție, a avut loc o licitație de caritate, în care fotocopia ”Patience” s-a vândut cu 830 de lire sterline.

Acum, Arabella nu mai vinde lucrările originale ale fiicei sale – le păstrează pentru expoziții, dar uneori acestea ajung și în unele colecții private. Una dintre picturi a fost cumpărată, de exemplu de Angelina Jolie.

Tablourile originale ale micuței Iris Grace Halmshaw costă o mie și jumătate de lire sterline, fotocopiile – 200-300, iar seturile de cărți poștale – 40-50.

Cel de-al doilea miracol s-a produs, atunci când pisica Fula a intrat în casa Arabellei și a lui Iris.

Cititorii blogului lui Arabella, care erau și fanii talentului fetei, au sfătuit-o să-i cumpere o pisică. Animalele pot face minuni când vine vorba despre autism. Hipoterapia, nu i s-a potrivit fetei, de aceea Arabella a decis să încerce terapia cu feline. Femeia a cumpărat o pisică de rasa Maine Coon – cea mai mare pisică de casă din lume.

Ceea ce s-a întâmplat mai departe a depășit cele mai îndrăznețe vise ale femeii.

„Ele s-au întâlnit, ca niște prietene vechi – își amintește Arabella. – Era un sentiment ciudat de parcă această pisică și fiica mea se cunoșteau de mult timp. Puiul de pisică sta lipit de fiica mea, iar noaptea dormea pe perna ei, ca un înger păzitor.”

Pisica doarme cu fetița, mănâncă cu ea și se plimbă cu familia pe barcă și pe bicicletă. Felina a devenit ca o continuare a fetei, o legătură cu lumea exterioară.

Fula a ajutat-o pe fată să depășească frica de apă. Se știe că pisicile se tem de apă, dar Iris avea o frică de apă și mai mare – baia, devenise un coșmar pentru ea.

Într-o zi, la scurt timp după ce în casă a apărut puiul de pisică, Arabella a umplut cada de baie cu apă (anticipând în gând protestul fetei, lacrimile și strigătele ei). După Iris în baie a intrat Fula, care imediat a evaluat situația și a sărit în cada de baie plină cu apă, de parcă ar fi invitat copila să-i urmeze exemplul. A fost prima dată când Iris s-a spălat liniștit.

Primele sale cuvinte Iris i le-a adresat Fulei: ”Pisică, stai”. Toată lumea care era în cameră a fost șocată – s-a produs un miracol adevărat. Chiar dacă a vorbit prima dată tocmai la cinci ani, mama era fericită, deoarece potrivit previziunilor experților, acest lucru ar fi putut să nu se întâmple niciodată.

Această poveste nu este despre răbdare și depășirea situațiilor dificile – este vorba despre dragoste și fericire. Fericirea este un fenomen uimitor. Iată un fragment din jurnalul Arabellei:

„Vineri seara, am decis să fac o baie cu spumă aromată. Nici nu am reușit să mă relaxez, cum Iris a sărit peste mine. Ea mă privea cu o privire ageră, lua spuma în palme, o arunca în sus și râdea. Ne înghesuiam ambele în cadă, simțeam că nu mai pot să mă relaxez… Și în acest moment Fula a decis să ni se alăture. Poate că cineva în locul meu s-ar fi plâns de ”lipsa spațiului personal” sau imposibilitatea de a se odihni puțin în singurătate, dar numai nu eu.

Cred că părinții copiilor cu autism vor înțelege perfect ceea ce simțeam în acel moment și care este motivul răbdării mele.

Secretul este că nici nu există răbdare: sunt doar fericită, foarte-foarte fericită!

Sunt fericită că Iris vrea să fie cu mine, că ea mă priveșete în ochi, zâmbește și râde. Sunt fericită când fac curățenie după următoarea capodoperă, în casa murdară de vopsea. Sunt fericită pentru că ea explorează în acest fel lumea înconjurătoare și nu mai stă blocată în lumea sa. Pentru că noi, împreună cu pisica Fula – am  găsit cheia pentru o ușă care era închisă, ușa prin care fiica mea a ieșit afară”.

error: Content is protected !!
new