O asistentă medicală ne-a explicat de ce bebelușii din orfelinate nu plâng

Această poveste ne-a pus pe gânduri și ne-a lăsat un gust amar…

Cu mai mult timp în urmă, pe când fiica noastră era foarte mică, am mers împreună cu soțul meu la o biserică. Acolo un slujitor al bisericii ne-a povestit o istorie pe care o vom ține minte toată viața, ne-a impresionat foarte mult.

„Mergem destul de des pe la orfelinate pentru a afla de ce ar mai avea nevoie. Ajutăm, împreună cu alți slujitori ai bisericii, cu ceea ce putem.

Într-o bună zi, când am intrat în camera unde se aflau bebelușii, ne-am dat seama că nu se auzea niciun sunet. Toți tăceau, deși nu dormeau. Am întrebat-o pe asistenta medicală de ce erau așa de liniștiți, copiii mici plâng și țipă, de obicei? La care ea ne-a răspuns că acești copii plâng doar în primele zile când sunt aduși aici. Plâng și așteaptă ca cineva să vină să-i liniștească. Ei cheamă astfel în ajutor. Asistentele medicale, fiind foarte ocupate cu lucrul lor, nu reușesc să le acorde prea multă atenție și afecțiune din partea lor. Iar copilașii, realizând că nimeni altcineva nu-i ajută, încetează să plângă. Ei pierd astfel orice speranță și își dau seama că mama nu va mai veni să-i ia în brațe și să-i strângă la piept. Își dau seama că au rămas singuri și nu mai plâng deloc!”

Am plâns ambii după ce am auzit această istorie tristă. Fiica noastră adormise deja, și, privind-o cu drag, mi-am promis să-i fiu întotdeauna alături, atunci când va avea nevoie!

1