O ajut financiar pe mama, iar acest lucru o nemulțumește pe soția și soacra mea

Am 35 de ani. Sunt angajat în cadrul unei instituții bugetare și primesc un salariu mediu. Înainte de a mă căsători, trăiam împreună cu mama și îi dădeam o parte din salariul meu. Unicul venit pe care îl are mama mea, este o pensie minimă. Din restul banilor mergeam la sala de forță, ieșeam cu prietenii, iar uneori cumpăram produse alimentare.

Acum șase luni m-am căsătorit. Nuntă nu am făcut, doar ne-am înscris la Oficiul Stării Civile. M-am mutat la soția mea, în apartamentul pe care l-a primit din prima căsătorie. Trăim în trei – eu, soția mea și fiica ei (o fată de 7 ani). Soția mea câștigă mai mult decât mine, dar nu cu mult. Trăim mereu făcând economii. Nu mai merg la sala de forță. Nu am discutat problema banilor până la căsătorie. Acum înțeleg că este un subiect care trebuie abordat.

Mamei îi este foarte greu fără ajutorul meu financiar. Adevărul este că avem un apartament cu trei camere, iar în perioada rece a anului, jumătate din pensia ei, mama o dă pe căldură. De atunci îi dau mamei mele jumătate din salariu pentru ca ea să poate să achite facturile pentru serviciile comunale.

Din acest moment, au apărut probleme cu soția mea. Pentru ea, această atitudine este inacceptabilă. Îmi reproșează că salariul meu este mic, că nu ne putem permite prea multe, că copilul va merge în curând în clasa întâi și că avem nevoie și de bani, că nu putem merge în vacanță la mare etc. Soacra a avut o „conversație” serioasă cu mine pe acest subiect. Mi-a spus că familia mea este soția și fata, dar nu mama mea. Mi-a propus să o ajute pe mama să-și găsească un loc de muncă, să facă curățenie…

Am hotărât să mai caut un post de muncă pentru mine. Dar, fără succes. Situația din familia este insuportabilă.

Explicațiile mele nu sunt de mare folos. Sincer, încep să regret că m-am căsătorit. Înțeleg că, dacă problema banilor este rezolvată, nu ne vom mai certa.

Cum să procedez în continuare?