A fost întotdeauna o mamă severă. Fiii erau conștienți de faptul că urma să fie pedepsiți pentru orice greșeală comisă. Au rămas fără tată (care s-a stins foarte tânăr) când abia începuseră să meargă la grădiniță.
Mama a trebuit să muncească din greu pentru a-i întreține, iar copiii au rămas în grija bunicii. După ce s-a stins și ea, nu mai avea cine să aibă grijă de copii.
Băieții a fost nevoiți să fie independenți de la o vârstă foarte fragedă. Mama era severă cu ei deoarece își dorea ca ei să crească niște persoane demne. De aceea avea grijă ca ei să fie ocupați toată ziua, să nu aibă timp pentru fapte rele.
Băieții frecventau școala de muzică și practicau sportul. Luau și lecții suplimentare la diferite discipline. Ei erau conștienți de faptul că mama cheltuia foarte mulți bani pentru aceasta și frecventau cu regularitate toate orele.
Au trecut anii, băieții au crescut, au devenit adulți. Mama a avut mereu impresia că a investit foarte mult în educația lor și era mândră de acest lucru, dar, din păcate, a avut parte de o adevărată dezamăgire care i-a sfâșiat inima.
La un moment dat, când vorbeau despre copilărie, Pavel i-a reproșat: „Ne-ai distrus întreaga viață!”
Ea l-a întrebat de ce considera așa? Și fiul i-a răspuns că și-a irosit o mare parte de viață în zadar, pentru lucruri inutile care nu i-au fost de folos în viață. Și, din punctul lui de vedere, mama era vinovată pentru că a decis ce să le ofere și cum să-și trăiască viața…
Munca mamei, din păcate, nu a fost apreciată.