Mamă, ce bine, că în sfârșit te-ai pensionat. Acum poți să stai cu nepoții tăi!

”Mamă, ce bine, că în sfârșit te-ai pensionat. Acum poți să stai cu nepoții tăi!” Cu astfel de cuvinte, fiica și ginerele fericiți, mi-au răspuns la mesajul că am decis să mă las de meserie și să devin pensionară. Dar eu nu vreau! Sunt împotrivă!

Îmi iubesc nepoții nespus de mult, la nebunie! Dar eu pur și simplu nu pot să le dedic viața mea pe deplin, nu vreau și chiar nu sunt datoare!

Am lucrat cu 6 ani mai mult decât termenul limită, fiind deja pensionară. Am muncit din greu, în primul rând, pentru ca fiica mea să-și termine studiile postuniversitare, iar apoi am ajutat familia fiicei mele cu plata ipotecii.

Acum, vreau să trăiesc pentru mine. Am fost doar odată la mare! Visul meu este să renunț la tot, să cumpăr o casă mică pe plajă, să plantez o grădină frumoasă cu magnolii, să-mi fie confortabil și să trăiesc liniștit timpul alocat mie.

Dar cum am iubit odată să tricotez! Toate prietenele mă invidiau. Dar în ultimii 20 de ani nu aveam nici putere, nici timp! Iar cărțile…am o bibliotecă colosală! Mai mult de jumătate din cărți nici măcar nu aveam timp să le răsfoiesc, nu că să le mai citesc cu atenție.

Poate cineva mă va numi egoistă. Dar nu am câștigat eu cu adevărat, în întreaga mea viață, dreptul la libertate, dreptul la vis, dreptul la pace și la liniște?

Nu refuz să stau cu nepoții mei când este cu adevărat necesar. Îi iau cu plăcere, chiar și pe tot timpul de vacanță. Nepoții mei îmi dau putere, energie, cu ei nu te plictisești.

Dar să trăiesc permanent în calitate de bonă și educatoare – NU! În fine, faceți o reducere pentru vârsta mea!

Dragii mei copii, ați creat o familie, ați născut copii! Deci, trebuie să investiți în copiii voștri, cu toată puterea, să le dedicați timpul liber, să aveți grijă de viitorul lor. În plus, băiatul cel mai mare are deja 12 ani, iar fetița a împlinit 3 ani.

Scumpii mei, doar ați reușit cumva să educați copiii tot timpul în care eu lucram. Deci, de ce acum ceva trebuie să se schimbe? Da, acum sunt pensionară. Dar vreau să trăiesc! Un an, doi, cinci, nu contează! Cât va da Domnul. Dar acest moment este numai al meu!

Nu-mi furați timpul meu! Vreau și eu să fiu fericită!

new1