O istorie despre obraznicie si saracie

A fost cu mult timp în urmă. Ieșeam pe atunci cu o domnișoară care îmi plăcea foarte mult. Ne-am întâlnit de câteva ori, ne plimbam uneori prin parc, dar mai mult comunicam pe Internet.

Numele fetei era Lucia. Era de o frumusețe rară, dar comunicarea nu se prea lega între noi. Pe lângă aceasta simțeam că eu eram o variantă de rezervă pentru ea.

Dar într-o bună zi primesc un sms de la ea:

– Ce-ai zice să mergem seara la restaurant?

Era o seară caldă și frumoasă și chiar voiam să ies în oraș. Am acceptat să merg cu ea, dar simțeam că profită de mine. Am convenit să ne întâlnim în parc, să ne plimbăm puțin și apoi să mergem la un restaurant.

Ne-am întâlnit și discutam. Când la un moment s-a apropiat un băiat de vreo 10 ani, era îmbrăcat destul de rău, se vedea că este foarte sărac, și ne-a spus:

– Dați-mi, vă rog, 5 lei, vreau să mănânc un sandviș!

Nu aveam bani mărunți. I-am întins o bancnotă și i-am spus:

– Cumpără-ți 3 sandvișuri!

Copilul a luat banii și a plecat bucuros.

Lucia a tăcut. La un moment dat am întrebat-o:

– Te-am supărat cu ceva?

– Nu-mi plac oamenii săraci, sunt obraznici. Toată lumea trebuie să-și plătească consumația. Acest copil are și părinți! De ce nu au grijă de el? Și tu îl susții!

Am rămas fără replică. Nu i-am putut înțelege reacția. Când am bani, îi ajut pe oamenii nevoiași. Mai ales că am simțit pe pielea mea ce înseamnă sărăcia.

Lucia a mâncat și a tot mâncat… Eu am băut doar o cafea. Nu îmi era foame după scena aceea.

Chelner s-a apropiat de noi și ne-a întrebat:

– Mai doriți ceva?

– Nu. Puteți să ne aduceți nota de plată? (a întrebat Lucia).

– Separat, vă rog. – am adăugat.

Lucia s-a înroșit de furie:

– Cum așa? Tu trebuie să plătești pentru mine!

– Lucia, în primul rând tu m-ai invitat la restaurant, în al doilea rând, după cum ai spus singură, toată lumea trebuie să-și plătească consumația și, în al treilea rând, îți poți permite acest lucru, ai un salariu destul de bun. Eu mai bine voi oferi acești bani persoanelor nevoiașe.

De atunci nu am mai văzut-o pe Lucia!

new1