Lucrez în calitate de chelneriță și am avut recent o nuntă: s-a căsătorit tatăl fiicei mele

Lucrez, în afara serviciului de bază, și în calitate de chelneriță pentru a mai câștiga niște bani. Îmi educ singură fiica și ne descurcăm destul de greu din punct de vedere financiar. Tatăl ei a plecat când a aflat despre sarcină și nu comunică defel cu Diana, și-a văzut fiica o singură dată. Rudele lui la fel ne-au respins.

Îmi dădeam seama de faptul că pământul este rotund și, mai devreme sau mai târziu, urma să-l văd vreodată pe Andrei, dar întâlnirea a fost destul de complicată pentru mine: el în costum de mire, lângă mireasa sa, era vorba despre nunta lor.

La nuntă erau prezente toate rudele lui iar eu urma să alerg toată seara cu tava printre mese.

Primul gând care mi-a venit a fost să fug, nu puteam suporta o asemenea umilință. Dar avea nevoie de bani pentru a plăti pentru grădinița Dianei.

Am respirat adânc, am ridicat capul și am decis să-mi fac datoria. Nu este o rușine să muncești cinstit. El ar fi trebuit să se simtă rușinat deoarece a renunțat la Dianei, a uitat complet de existența copilului său!

Speram că nu mă vor recunoaște: când l-am cunoscut arătam altfel, veselă, plină de viață. Acum sunt o mamă singură și obosită care încearcă să câștige niște bani pentru existență.

Oaspeții se distrau bine. Mama mirelui le-a urat la un moment dat:

– Sperăm să avem cât mai repede nepoți!

Nunta s-a terminat destul de târziu. Mă pregăteam deja să plec acasă când administratorul mi-a întins un plic, spunându-mi că este de la mama mirelui. Erau niște bani în el. Mă gândeam de ce mi i-a dat? S-a simțit vinovată, voia să-și ajute nepoata?

– În zadar i-ai luat. Trebuia să-i arunci! – Mi-a spus mama supărată când a văzut banii.

– De ce să nu-i iau? – I-am răspuns, gândindu-mă ce aș mai putea face cu banii: să plătesc pentru grădiniță pentru câteva luni? Să-i cumpăr niște hăinuțe Dianei? Până la urmă am cheltuit toți banii cumpărându-i ei lucrurile necesare.

Privind-o pe Diana cum dormea cu ursulețul său de pluș, mă gândeam la viață și la tatăl fetiței mele.

S-a căsătorit, urma să aibă copii, avea bani suficienți… Dar noi? Care este viitorul nostru? Ne descurcăm foarte greu de la salariu până la salariu. El își permită să facă nuntă, dar pentru noi o bucățică de carne pe masă este lux. Dorește să aibă copii, dar, în același timp, nu-l interesează soarta fiicei sale.

Da, îi dă lunar Dianei bani, eu îi strâng ca să-i ofer un viitor fetei. Am o speranță că bunica Dianei m-a recunoscut și poate într-o zi va dori să-și cunoască nepoata. Este o așteptare stupidă, dar cine știe? Și mă mai gândesc la viața viitorului lor copil, cât de fericit va fi față de fiica mea! Viața este uneori cam nedreaptă.

new1