Locuim într-un apartament cu trei camere. Acum doi ani, în luna mai, vecina părinților mei m-a sunat și mi-a spus:
– Mama ta l-a dat afară din casă pe tatăl tău și el stă într-un șopron!
Am încercat să discut cu mama, dar ea a început să mi se plângă la telefon: pensia lui este foarte mică, a obosit să muncească pentru doi. Cât a putut lucra și-i aducea bani, nu au fost probleme. După ce a ajuns la pensie, ea nu mai are nevoie de el.
Diferența de vârstă dintre ei este de aproape douăzeci de ani, el are acum șaizeci și opt, iar mama patruzeci și nouă.
Eu și soțul meu, fără să spunem un cuvânt, am urcat în mașină și am mers după tata. L-am adus la noi, era bolnav, cu febră și într-o stare morală de nedescris! În timp ce îi încărcam lucrurile, mama ne tot spunea să o luăm pe ea la noi și ea îi va permite tatălui să locuiască în casa pe care a construit-o cu mâinile lui!
Am rămas șocați de comportamentul mamei, dar am găsit curaj și i-am spus tot ce credeam. Ne-am certat foarte tare și de atunci nu comunicăm. Potrivit ei unica soluție ca să ne împăcăm este să o luăm pe ea la noi, dar tata să rămână acolo.
La început tata se jena foarte tare, apoi s-a obișnuit. Aduce fata de la grădiniță, repară câte ceva prin casă, pregătește cina.
Iar de când s-a mutat socrul meu la noi, tata se simte în al nouălea cer! În weekend joacă împreună șah și domino, și, între jocuri, se joacă ambii cu nepoata.
Socrul s-a mutat la noi vara trecută. El și soția sa, dimpotrivă, s-au căsătorit foarte devreme, ambii aveau optsprezece ani, iar la nouăsprezece ani au devenit părinți.
Socrul meu are puțin peste cincizeci și ceva de ani, lucrează de zor, spunând că vrea să ne ajute măcar puțin, deși nimeni nu cere nimic de la el.
Ei au divorțat, deoarece soacra și-a găsit un bărbat cu vreo zece ani mai tânăr. Tata a fost nevoit să stea cu chirie. Când am aflat, ne-am gândit: unde stă un bunic, acolo va putea sta și doilea. Și l-am invitat să stea la noi.
De atunci locuim toți împreună. Fiecare mă ajută cu ce poate, iar fiica noastră este încântată că are alături de ea doi bunici!
Ne împăcăm foarte bine și lucrurile s-au aranjat de la sine: fiecare membru al familiei are grijă de anumite cheltuieli.
Eu și soțul meu avem timp să stăm împreună, bunicii au timp să meargă la teatru sau la pescuit împreună.
Unica problemă a noastră este comportamentul mamelor noastre (al mamei mele l-am descris anterior). Soacra mea consideră că soțul ei trebuie să stea singur. Nu vine niciodată să ne viziteze, preferă să-și vadă nepoata pe un teritoriu neutru.
O mătușă de a mea ne-a reproșat recent că profităm de părinți, că ei ne plătesc apartamentul, grădinița, au grijă de copil, iar noi doar ne distrăm.
Dar nu este așa! Noi nu am cerut nimic, ei au insistat.
Un prieten ne-a sfătuit să închiriem un apartament pentru ei și noi să locuim liniștiți. De ce ar trebui să facem acest lucru? Ne simțim foarte bine așa! Avem o familie unită, în care toată lumea se respectă reciproc, toți suntem fericiți. Fiica noastră este atât de fericită! Ne simțim chiar mult mai bine decât înainte.
Și atmosfera a devenit foarte caldă, aștept cu nerăbdare să mă întorc seara acasă.
Ne simțim foarte bine împreună și acesta este cel mai important lucru.