Fiul și-a lăsat mama într-un azil și i-a promis că va reveni peste câteva săptămâni. De atunci nu a mai vizitat-o niciodată

În urmă cu câteva săptămâni am mers la un azil de bătrâni. Recunosc, nu-mi place să merg acolo. Acești bătrânei triști și lipsiți de apărare mă emoționează foarte tare, mi-i foarte milă de ei.

Nu pot accepta nicidecum faptul că există copii care își abandonează fără milă părinții.

Dar a trebuit să merg din nou acolo. O bunicuță tristă stătea lângă geam. Deși era destul de rece, purta niște haine ușoare și nu avea încălțăminte, doar o pereche de șosete. Am întrebat-o:

– Nu vă este frig?

– Nu, fiica mea! Mă simt bine. În curând va veni fiul să mă ia acasă, îl tot aștept, dar…

Nu a mai reușit să-și termine vorba deoarece au venit infirmierele au luat-o.

După ce am intrat în biroul directorului, l-am întrebat de ce bătrânica era într-o asemenea stare. Și directorul mi-a povestit această istorie tristă: fiul ei a adus-o, acum 2 săptămâni, și a lăsat-o aici, promițându-i că se va întoarce peste două zile, dar nu a mai venit. De atunci mama îl așteaptă în fiecare zi la fereastră, îi este foarte dor de fiului său iubit.

– Cum aș putea să o ajut pe această femeie? – Am întrebat.

– Din păcate nu o puteți ajuta. Pe fiu nu-l mai putem schimba, dar aici avem noi grijă de ea, mulțumim!

De atunci îmi amintesc în fiecare zi de acea bătrânică tristă și singuratică. Nu pot înțelege cum un fiu își poate trata mama în așa mod?

Din păcate situația reală a bătrânilor, care sunt lipsiți de mai multe oportunități, este una foarte tristă și dureroasă.