Cum se descurcă politicienii suedezi fără asistenți personali și fără niciun fel de privilegii.

Politicienii sunt, în Suedia, niște cetățeni obișnuiți care nu beneficiază de privilegii și de condiții de lux.

Politicienii sunt singuri conștienți de faptul că trebuie să aibă privilegii speciale, pentru că Datoria lor este aceea de a reprezenta cetățenii și de a cunoaște realitatea în care trăiesc cetățenii de rând.

Cei 349 de deputați și președintele parlamentului suedez au abonament anual pentru utilizarea transportului public. Dacă vin la serviciu cu mașina personală, au dreptul la suma de 26,5 coroane (aproximativ 2,5 euro) pentru 10 km. În cazurile în care, de exemplu, nu au la dispoziție transportul public, poate să li se plătească pentru a lua un taxi.

Parlamentul deține doar 3 mașini care sunt doar pentru președintele parlamentului și pentru cei trei vicepreședinți. Acestea sunt utilizate doar pentru deplasările oficiale prin țară.

Singurul politician din Suedia care are dreptul de a deține o mașină este premierul.

Salariul brut al unui membru al parlamentului suedez este de aproximativ 7 200 de dolari, iar net este de aproximativ 4 300 de dolari. Până în 1957 parlamentarii din Suedia nu aveau salariu, doar contribuțiile membrilor de partid. Pentru comparație: salariul net mediu lunar în țară este de 2.240 dolari.

Cum rămâne cu locuințele politicienilor? Apartamentele de serviciu le sunt oferite doar deputaților care nu au apartamente în capitala țării, iar baza lor electorală este în afara orașului Stockholm. Apartamentele de serviciu sunt, de fapt, niște garsoniere mici, pentru o singură persoană. În aceste apartamente nu au dreptul să rămână alte persoane. Dacă, totuși, înnoptează în ele vreo rudă, politicianul va trebui să plătească trezoreriei statului, timp de o lună, o sumă anumită deoarece apartamentele date se află în proprietatea statului.

Deputații gătesc singuri și-și fac curățenie în apartament.  

Niciun membru al parlamentului nu are consilier personal, secretar sau consultant. Aceasta înseamnă că fiecare deputat își organizează singur programul de lucru, întâlnirile, își scrie discursurile etc.

Un alt moment interesant este faptul că deputații nu primesc pensie pe viață, dar numai pentru 2 ani. În plus, pentru a primi această pensie mai mult de un an, ei sunt obligați să demonstreze faptul că încearcă activ să-și găsească un nou loc de muncă.

new1