Cel mai bun prieten al meu a decis să divorțeze. A venit în vizită la mine să-și deschidă sufletul.

În timp ce beam cafea, discutam.

Iată monologul său:

– Nu o mai suport! Dacă nu rămânea însărcinată, nu mă căsătoream niciodată cu ea! Am renunțat la universitate numai din cauza ei, părinții ne-au alungat de acasă, am rămas singuri pe drumuri, fără ajutor… Mi-am pierdut cei mai frumoși ani din viață. Aș fi putut învăța la universitate. M-aș fi putut distra împreună cu voi! Mi-aș fi trăit viața din plin. Dar așa…

Vorbele sale m-au șocat! Nu mai aveam chef nici de discuție, nici de cafea. Am rămas în tăcere câteva minute. În cele din urmă mi-am luat inima în dinți și i-am spus: este doar vina ta. Tu singur ai ales-o!

Dacă nu doreați să aveți un copil, trebuia să vă protejați. Da, ai renunțat la universitate, ai început să lucrezi. Ai salariu bun, vă descurcați foarte bine. V-au alungat părinții? Bine au făcut. În doi ani ați reușit să vă construiți o casă frumoasă! Dacă nu ar fi fost ea alături de tine, nu ai fi avut nici jumătate din ceea ce aveți acum. A fost lângă tine și la bine, și la greu.

S-a ridicat și a plecat brusc, fără să spună ceva. A doua zi a mers la soția sa cu un buchet mare de flori, a plâns, i-a cerut iertare.

Trebuie să fim conștienți de faptul că noi suntem vinovați de ceea ce ni se întâmplă în viață.

Nu vă place persoana cu care v-ați căsătorit? A fost alegerea Dumneavoastră.

Nu vă place ceea ce faceți? Renunțați și găsiți-vă un alt loc de muncă? Luați aminte: viața Dumneavoastră este doar alegerea Dumneavoastră. Restul sunt doar niște scuze.

new1