Bunica a vândut apartamentul imediat ce a aflat că nepotul și rudele ei vor să o izgonească din casă!

Istoria relatată de către una dintre nurori:

”Bunica soțului locuiește cu noi. Însă rudele cereau cu insistență semnarea actului de donație a apartamentului bunicii. Am observat acest fapt nerușinat. Mai ales că și bunica la ai săi 73 de ani este energică și arată foarte bine. Are un smartphone de ultimul model, mereu mergea la întâlniri cu bărbați de 60-65 de ani, are o minte clară și nu suferă de maladii cronice.

Soțul are un frate pe numele Valentin. Acesta din urmă este însurat, are trei copii și locuiește cu mama soacră. Anume acesta a și dorit eliberarea apartamentului de către bunica. El nu dorea să ia un credit ipotecar de la bancă. Valentin considera că nu este nevoie, deoarece bunica și așa este foarte bătrână… Mă înțelegeți, nu?

Doar că bunica nu se grăbea nicăieri. Ea plănuia să economisească bani pentru o călătorie în China. Avea un astfel de vis: să se plimbe noaptea pe străzile din Beijing.

La câteva zile după ce bunica s-a mutat la noi, mama soacra, Valentin cu soția și copiii lui, au venit să se stabilească în locuința bunicii. Însă, au fost întâlniți de chiriași. Mama soacră cu pretenții la soțul meu! Soțul îi răspunde: Ce treabă am eu? Vorbește singură pe bunica. Nu crezi că are dreptul să facă ce vrea cu apartamentul său? Soțul a fost nevoit să asculte o prelegere, la tema ”Să nu îndrăzniți să o apărați pe bunica – apartamentul nici într-un caz nu va fi al vostru. Valentin cu familia sa l-a meritat!”

Suspicios, dar de multe ori, soția lui Valentin a început să se plimbe cu copiii în jurul casei noastre. Intra prin ospeție și nu rata șansa să se plângă bunicii despre cât îi este de greu să trăiască cu soacra sa. Chiar și copiii se plângeau de condițiile grele de trai. Bunica doar le zâmbea.

Într-o bună zi, soția lui Valentin trecea pe lângă casa noastră. Văzând ambulanța, urgent a urcat în apartamentul nostru și strigând întreba: Cei cu ea? Dacă e ceva mai serios, e problema voastră!

În acest moment bunica a ieșit din camera ei, sănătoasă tun. Cumnata a șoptit ceva de genul ”scuzați” … și a fugit. După ultima situație neplăcută, vorbind cu soțul și bunica, am decis că ea își vinde apartamentul și pleacă după cum și a visat, în China, apoi la Paris și Roma. Iar noi mereu o așteptăm și de banii ei nu avem nevoie. Mai ales că și bunica a fost dezamăgită de o astfel de dragoste condiționată din partea lui Valentin și a familiei sale.

Apartamentul a fost vândut și în locul acestuia a fost procurat un mic studiou. Bunica a strâns actele necesare și a zburat spre Beijing, cu o escală prin Moscova.

Bunica nostră este fericită. A călătorit în jurul lumii timp de un an. O așteptăm cu drag pe ea, precum și istoriile ei captivante. După doar câteva săptămâni va porni iarăși la drum în căutarea noilor impresii.

Din ultima călătorie însă, bunica nu s-a întors. Zice că se mărită și rămâne să locuiască la Roma. A făcut cunoștință cu un italian, proprietar al unei pizzerii. Zice că s-a îndrăgostit. Ne-a invitat la nuntă. Chiar am rămas uimiți, dar foarte bucuroși pentru ea.

Ea a meritat o astfel de bătrânețe, deoarece a muncit din greu și și-a dedicat viața familiei și nepoților săi: soțului meu și fratelui Valentin. Valentin a absolvit institutul pe banii bunicii. Tatăl socru nu avea putere de decizie în familie.

Valentin și familia sa nu ne agreează, deoarece consideră că este nevoit să aibă treabă cu creditul ipotecar din cauza noastră. Dar totuși studioul bunicii l-a cerșit de la ea. Deja urmează vara să vină să semneze actele necesare.

Am discutat cu soțul și am decis să ne petrecem bătrânețea într-un mod la fel de uimitor și interesant. De multe ori îmi amintesc de vorba ceea: ”Nu există pădure fără uscături„. În familia soțului meu, anume el și este cel ce nu se încadrează în tabloul comun. Este sincer, nu este invidios, este decent și trăiește fără lăcomie. Mereu m-am întrebat cum poate fi Valentin fratele său, doar au fost crescuți în aceeași familie și în aceleași condiții…”