„Atunci când vei naște, vei înțelege”− obișnuia să îmi spună mama, sora și toți cei din jur. Am născut si nu am înțeles!

Afară e o căldură insuportabilă. Am cumpărat ultim cupă de înghețată de fructe. În spatele meu am auzit o voce:

— Tată, nu vreau înghețată simplă, vreau și eu înghețată de fructe!

Vânzătorul, un băiat tânăr de aproximativ 17 ani, mi-a șoptit încet la ureche:

— Domnișoară, cedează copilului înghețata de fructe!

M-am întors. Un bărbat de vreo treizeci de ani ținea de mână o fetiță de aproximativ 5 ani.

Mi-am cerut scuze, am zâmbit timid, am refuzat și m-am îndreptat spre cea mai apropiată bancă pentru a sta 15 minute în liniște și să savurez din înghețată.

— E o femeie zgârcită! i-a explicat copilului bărbatul. Nu-i nimic, va naște – și va înțelege! Îți cumpăr 3 înghețate? Nu mai plânge!

Tatăl grijuliu, de mână cu copilul fericit și zâmbitor, a trecut cu mândrie pe lângă mine.

Înghețată de fructe… nu am gustat de ceva timp din ea. Îmi alăptam fiica și nu am riscat. Iarna, nu mă gândeam deloc la înghețată. Și acum, în sfârșit, e primăvară și e cald. Păcat că ultima cupă am cumpărat-o eu.

„Atunci când vei naște, vei înțelege” — de câte ori am auzit această frază!

În urmă cu opt ani, am însoțit-o pe sora și nepoata mea la o petrecere. Era ziua de naștere a unui copil. S-a dat petrecere mare cu multe concursuri, premii și surprize pentru copii.

Unul dintre episoade mi-a amintit de o scenă dintr-un film de groază, mai degrabă decât de o petrecere pentru copii: un clovn înconjurat de copii, le împărțea dulciuri. Când și-a dat seama că erau mai mulți copii decât dulciuri, a privit neputincios spre părinții. Aceștia s-au alăturat copiilor.

Mamele au început o bătălie în toată legea pentru a obține o ciocolată copiilor săi. Cei care nu au primit dulciuri au încercat să le ia de la concurenți.

Una dintre doamnele care a participat la luptă a fost sora mea mai mare. Ea, cu aerul unei învingătoare, i-a înmânat o acadea fiicei sale. „Atunci când vei naște, vei înțelege!”

— De ce să te lupți și să nu îi cumperi aceste dulciuri? — nedumerită, am întrebat-o eu.

„Atunci când vei naște, vei înțelege!”- a urlat indignată femeia, care a decis să-i schimbe scutecul chiar în tramvai.

Această frază nu era adresată doar mie, dar și celor din jur…

Scutecul murdar a ajuns în mâinile unui pasager care, nu a avut curaj să o refuze și și-a pătat sacoul.

Cel mai curios lucru a fost faptul că am coborât la următoarea stație, lângă un centru comercial, unde cu siguranță am fi putut găsi camera mamei și a copilului.

„Atunci când vei naște, vei înțelege!”– mi-a reproșat soția logodnicului meu, că nu am vrut să-i dau bani să cumpere mâncare pentru copii. Adevărul este că știam sigur că soțul ei și logodnicul meu îi cumpărase tot de ce avea nevoie.

În magazine, în spitale, în metrou doar asta și auzeam … „Atunci când vei naște, vei înțelege!”

Chiar și mama s-a alăturat acestei isterii, sugerându-mi că ar fi frumos să o ajut pe sora și nepoata mea să facă față divorțului nu numai psihologic, ci și financiar: eu și soțul meu trebuia să-i dăruim o călătorie.

Desigur că noi nu am fost de acord!

„Atunci când vei naște, vei înțelege!”– mi-a spus mama. Îi părea rău pentru fiica cea mai mare și nepoata ei.

Am născut și stăteam cu frică: ce se întâmplă dacă voi descoperi înțelesul ascuns al acestei expresii — „Atunci când vei naște, vei înțelege!”- – și voi lupta pentru o acadea sau voi pretinde un comportament mai special?

Am născut și spre surprinderea mea nimic nu s-a schimbat. Cu faptului că comunicăm mult mai rar cu rudele, pentru a economisi bugetul familiei și celulele nervoase.

După ce am născut un băiat, nu am înțeles nimic. Cel puțin din ceea ce ar fi trebuit să înțeleg.

Am născut și o fată. Și nu am mai înțeles sensul ascuns al acestei expresii: „Atunci când vei naște, vei înțelege!”

Copiii mei nu strigă în locuri publice și nu au nevoie de vacanță pe seama altcuiva. Nu au nevoie de acadele gratuite.

Dar răspunsul nu l-am mai aflat. „Ce ar fi trebuit să înțeleg atunci când nasc? „Atunci când vei naște, vei înțelege!” Nu înțeleg. Soțul spune că este bine, de vreme ce nu am înțeles.

În timp ce stăteam și îmi aminteam de toate acestea, m-a amuzat reacția tatălui acelui copil, căruia nu i-am dat ultima înghețată de fructe. Da. Soțul meu are dreptate – este bine că nu am înțeles nimic.