Articole pe care le poartă miresele moderne, dar de fapt, nu știu care este adevăratul lor scop

Puțini dintre fericiții proaspăt căsătoriți cunosc care sunt originile unui articol sau obicei al nunții. De exemplu, luna iunie este considerată a fi cea mai bună lună pentru căsătorii. În trecut, după ce femeia a născut primăvara, toamna ea deja putea să lucreze în câmp. Al doilea motiv era lipsa de igienă. În trecut, mulți credeau că scăldatul are un rol negativ asupra sănătății și, prin urmare, rareori făceau baie, uneori doar o dată pe an, în luna iunie. Așadar, momentul potrivit pentru căsătorie.

Iată care este originea unor articole de nuntă:

Înainte, puține femei cumpărau o rochie de mireasă.

În prezent, miresele încep să se pregătească pentru nuntă cu mult înainte de data stabilită. Rochia este cusută la comandă, cumpărată gata făcută sau închiriată. În trecut, a achiziționa o ținută specială de dragul unei singure zile, era destul de problematică și costisitoare. Tinerii se căsătoreau în cele mai frumoase haine pe care le aveau, indiferent de stil, culoare sau tip de țesătură.

Desigur, existau anumite norme sociale, precum că, la ținuta trebuie să fie adoptată ocaziilor. Când împlineau vârsta majoratului, fetelor li se dăruiau o rochie. În această rochie, se căsătoreau și o îmbrăcau la toate evenimentele speciale, inclusiv la înmormântări.

Culoarea albă a intrat în modă datorită reginei Angliei.

Albul a devenit la modă datorită reginei Victoria, care s-a căsătorit în 1840 într-o rochie de culoare crem. Ziarele au scris atât de multe despre această ceremonie, încât toate mirese din diferite colțuri ale lumii și-au dorit o rochie similară.

Culoarea albă nu era asociată cu inocența, așa cum se consideră în prezent. Totul era explicat într-un mod mult mai simplu: metodele de înălbire a țesăturilor erau complicate și costisitoare. Prin urmare, se dădea preferință culorilor închise, pe care nu sunt vizibile petele. Bogații își puteau permite o ținută de culoare albă, și astfel albul a devenit un sinonim al luxului.

În ceea ce privește paleta de culori, alegerea ei depindea de preferințele personale ale miresei și de anumite superstiții. În Scoția, de exemplu, verdele se credea că verdele aduce nefericire. Exista chiar o tradiție: dacă mireasa avea o soră mai mare necăsătorită, la nuntă ea purta jartiere verzi.

Jartiera era o dovadă că a avut loc căsătoria.

Conform unei teorii, jartiera era o dovadă că a avut loc căsătoria. După ceremonie, soțul și soția se retrăgeau în dormitor. După un timp, oaspeții dădeau buzna acolo și smulgeau jartiera de la mireasă. Mai mult, se credea că oricine făcea rost de ea, era foarte norocos, așa că mai multe persoane încercau să ia jartiera.

De-a lungul timpului, tradiția s-a transformat în alt obicei: jartiera este aruncată oaspeților.

Mireasa avea buchet, dar nu din flori.

Buchetul miresei a fost, de asemenea, diferit. Trebuia să aibă un miros înțepător. Era format din usturoi, rozmarin, ciulin și alte ierburi puternic mirositoare deoarece se credea că mirosul puternic alungă spiritele rele.

Anumite ierburi (cum ar fi mărarul) erau cunoscute drept afrodiziace. Tinerii căsătoriți trebuiau să mănânce puțin din el.

Există mai multe teorii despre motivul pentru care buchetul miresei este aruncat oaspeților. Potrivit uneia, în trecut, oaspeții încercau cu orice preț să ia ceva de la mireasă, pentru că aducea noroc. Femeia arunca buchetul și se ascundea.

În trecut, cu voalul se acoperea trupul miresei.

Voalul a fost întotdeauna un articol indispensabil, dar arăta altfel. De exemplu, în Roma Antică, miresele purtau un voal de roșu, galben sau portocaliu. Nu a acoperit fața femeii, ci trupul ei. Mireasa arăta precum o flacără. Se credea că focul alunga spiritele rele.

Sub voal femeile purtau o rochie ușoară prinsă la talie cu o centură și un nod special — herculean. Primul lucru pe care trebuia să-l facă soțul după ceremonie, era să-l dezlege.

Ați știut originea acestor lucruri?

new1