Apreciați grija mamei deoarece într-o zi va fi prea târziu

Când m-am mutat în alt oraș, mama avea 65 de ani. Ea a rămas să locuiască în sat și să aibă grijă de casă și grădină. În timpul liber veneam să o vizitez, dar în mare parte preferam să ies cu prietenii. Se simțea singură, dar nu mi s-a plâns niciodată.

Când ajungeam acasă la mama, ea mă aștepta cu cele mai gustoase bucate. Când plecam de la ea, mereu îmi umplea geanta roșii, castraveți, cartofi și chiar și smântână. Îmi doream să ajung cât mai repede în oraș. Nu mai suportam viața la sat, iar casa în care am crescut nu îmi mai părea atât de caldă.

Mama mă telefona seara târziu și îmi povestea că pisica vecinei o deranja sau că se certa cu vreun vecin. Mă telefon și îmi tot povestea că în ultima vreme nu se simțea prea bine. Toate aceste conversații mă deranjau și chiar mă iritau. Îi explicam că aceste probleme pot fi rezolvate cu un medic, sau că poate vorbi cu vreo prietenă din vecinătate.

Mama mi-a ascultat cu răbdare indignarea și apoi mi-a spus: „Cui i-aș putea vorbi despre problemele mele, dacă nu cu tine? Tu ești persoana mea cea mai dragă din viața mea.”

În acel moment, mi-am dat seama că nu sunt o fiică bună. Problemele mamei mele nu mă îngrijorau, dar când o telefonam să îi povestesc despre problemele mele, ea întotdeauna m-a ascultat cu atenție și mi-a dat sfaturi practice.

Mi-am amintit cum mama îmi corecta toate greșelile atunci când făceam temele pentru acasă, îmi pregătea mâncarea preferată, iar eu acum nu am timp și nici nu vreau să o ascult.

Mi-am făcut bagajele și m-am dus la mama. Am îmbrățișat-o de parcă aș fi avut 4 ani. Am mers în bucătărie și împreună am copt prăjitura ei preferată. În ochii mamei citeam fericirea. Era veselă și parcă a întinerit de când am venit acasă.

Apreciați-vă mamele! Ele trăiesc pentru noi. Chiar dacă întreaga lume este împotriva noastră, mama va fi întotdeauna acolo și ne va sprijini și ocroti.