Am rămas însărcinată de la un bărbat de 25 de ani. Iar eu am deja 55 de ani

Nu am avut parte niciodată de fericire în familie. Sunt căsătorită de 30 de ani, dar nu m-am simțit iubită.

În ultimii ani soțul, în genere, se comporta din ce în ce urât cu mine, era permanent nervos, mă jignea și mă umilea cu tot felul de cuvinte. Pe lângă aceasta a început să bea mult și să vină târziu acasă.

Încercam să rabd și să iert, deoarece mă gândeam că trecea printr-o criză, dar nu a fost așa. Pe lângă toate acestea și soacra mea mă umilea. Eu, însă răbdam și speram că este o perioadă mai complicată care va trece.

Eu lucrez într-o companie mare. Nu demult s-a angajat la noi un tânăr de 25 de ani căruia i-am plăcut și care mă invita să ies cu el la întâlnire. Deși treceam printr-o perioadă grea, nu puteam accepta acest lucru.

Dar el s-a dovedit a fi destul de insistent. Încerca să mă convingă să divorțez de soțul meu când a aflat despre ultima întâmplare. Mă plimbam prin parc și, la un moment dat, l-am întâlnit pe soțul meu care era împreună cu prietena mea; se țineau de mână și se sărutau fără jenă. Când m-au văzut, au început ambii să mă ofenseze, spunându-mi lucruri urâte.

Aceasta a fost ultima picătură: am decis să divorțez și să-mi trăiesc viața.

După divorțul de soțul meu, am început să ies cu tânărul acela, ne vedeam în fiecare zi, eram zi și noapte împreună. După puțin timp am aflat că sunt însărcinată.

Când mama iubitului meu a aflat despre relația noastră, a venit la mine și mi-a făcut mare scandal, spunându-mi să-i las fiul în pace. Îmi dădeam seama de faptul că are dreptate. Aș fi făcut același lucru, dacă eram în locul ei.

Dar îl iubesc foarte mult.

Acum, privindu-mă în oglindă înainte de a mă căsători cu el, mă întreb: procedez corect?

Mulți mi-au sugerat să închei această relație și să renunț la copil. Dar inima îmi șoptește altceva. În același timp îmi dau seama că înainte de cel mai important pas din viața mea privesc speriată în jur, sperând să găsesc răspunsul la întrebarea mea…

1