9 semne distinctive ale părinților toxici, care distrug viața copiilor lor fără să-și dea seama

Diferența dintre copiii nerecunoscători și victimele unei educații toxice poate fi sesizată cu ajutorul specialiștilor. De exemplu, psihologul Seth Meyers și profesorul Preston Ni în articolele lor vorbesc despre comportamentul parental, care distruge viața copiilor. Educația, totuși este o muncă dificilă și ar fi nedrept să învinuim părinții că nu ar fi ideali. În acest articol vom vorbi despre părinții care își distrug moral copii. Despre cum să-i recunoaștem și să ne protejăm de astfel de părinți citiți în continuare.

Un părinte toxic pune în fața copilului său niște sarcini contradictorii. Ei mereu pun la încercare logica copilului. Vă propunem să vă clarificați care din cerințele părinților nu pot fi îndeplinite fără a afecta psihicul.

1. Să-ți fie frică de mine – iubește-mă

Părinții toxici își manifestă adesea atacurile emoționale într-o formă neașteptată – grijă, rigoare, lupta cu capriciile. În astfel de familii, copiii, după sunetul cheilor aruncate pe masă sau pași, înțeleg în ce dispoziție părintele a sosit acasă. Viața acestor copii decurge între ședințele de presiune asupra creierului.

Părinții toxici sunt ofensați dacă încercările lor de a face bine sunt percepute cu prudență.

2. Înțelege problemele adulților – rămâi un copil neputincios și fără drepturi

În familiile toxice, părinții împart cu copiii săi responsabilitatea pentru deciziile lor. De exemplu, copilul crede că, din cauza comportamentului său necorespunzător, tata este forțat să-și calmeze nervii cu un pahar de vin.

Mai târziu, copilul va fi transformat într-un complice involuntar al dramelor adulților. Adolescentul ascultă plângerile părinților și intră în esența tuturor detaliilor inutile. El trebuie să se adapteze la “situația dificilă din familie”, să înțeleagă, să ajute, să consoleze. Din păcate, în toată această situație copilul nu are dreptul la propria opinie.

3. Fii cel mai bun dintre toți – nu uita că însemni nimic

Părinții egoiști și orgolioși așteaptă de la copil numai cele mai bune rezultate. Cu toate acestea, victoriile sunt considerate a fi ceva normal. Dacă copilul a obținut succes undeva – nu este ceva important, dar dacă nu a reușit – atunci trebuie să fie umilit pentru insucces. Comentariile înjositoare din copilărie distrug viața copilului. Copilul crește și se formează cu sentimentul că nu a devenit suficient de bun pentru părinții săi.

4. Deschide-ți sufletul în fața mea – nu te mira să primești un cuțit în spate

Părinții toxici sunt în stare să facă orice doar ca să vadă ce se întâmplă în sufletul copilului. De cele mai multe ori provoacă în fiul sau fiica sa un sentiment de vinovăție. Mai târziu, această informație va fi folosită împotriva copilului. Există mai multe scenarii:

– Detaliile despre viața personală a fiului/fiicei vor deveni cunoscute altor persoane: rudelor, vecinilor și chiar vânzătorilor din piață.

– Părintele va primi un motiv pentru a reproșa ceva copilului (“Dacă ești atât de bun, de ce atunci …”)

5. Ești rău – nu îndrăzni să te schimbi spre bine

Cu cât mai puțin se apreciază copilul, cu atât mai ușor este să-l obligi să te asculte orbește. Părinții toxici vor discuta cu entuziasm greșelile și neajunsurile copilului său. De regulă aceste comentarii sunt legate de exteriorul copilului, deoarece este cel mai ușor să-și supere copii în acest mod. Dacă copilul nu are “defecte” vizibile, atunci părinții toxici vor inventa unul.

Încercările copilului de a scăpa de complexe vor fi sabotate. Pentru că rezultatele bune sporesc stima de sine. Părinții toxici nu au nevoie de un copil fericit și mulțumit de sine, care să-și manifeste voința. Ei au nevoie de un sac de box în care să bată.

6. Evoluționează – uită de planurile tale pentru viitor

De la copil se cere un raport despre reușitele sale. În același timp, toate succesele copilului sunt ignorate. De exemplu, trebuie să-și construiască o carieră, concomitent să o ajute pe mama în gospodărie. Sau să-și stabilească legături utile, fără a părăsi bucătăria.

Părintele orgolios se bucură de succesele copilului din două motive:

– Cu aceste succese el se va putea lăuda, respectiv va fi invidiat de cei din jur.

– Copiii cu succes îi vor asigura o viață mai bună.

Există și alte motive. Copilului i se insuflă scenarii idealizate pentru a-i reaminti periodic despre distanța imensă dintre el și ținta râvnită. Prefixul “sub-” va rămâne în memoria și conștiința copilului pentru totdeauna.

Părinții toxici sunt puși mereu în situația de a alege. Ce este mai bine – să piardă controlul asupra copilului, primind în schimb mai multe beneficii materiale pentru familie sau invers? Deseori acești părinți aleg să-și controleze copilul.

7. Urmează instrucțiunile mele – rezultatele proaste sunt din vina ta

Cu copilul, părintele orgolios se comportă ca un stăpân. El planifică foarte activ viața copilului, reacționează negativ la obiecții. Nu recunoaște consecințele controlului sufocant. Dacă ceva nu merge bine, este de vină “executorul”, adică copilul.

8. Pleacă – nu mă părăsi

În familiile normale, dorința unui copil adult de a locui separat este percepută adecvat. Pentru părinții toxici, separarea copiilor este ca o lansare de rachetă: un eveniment real, dar care se întâmplă extrem de rar, undeva foarte departe și nu aici.

Copilul sub orice pretext trebuie să rămână sub influența părinților, dar în același timp mereu i se reproșează că strâmtorează părinții. Participarea deplină în consiliul de familie este de asemenea interzisă.

Ce dorește să obțină un părinte toxic cu adevărat? Ca copilul adult să rămână lângă el, dar să fie în același timp cuminte și ascultător.

9. Acceptă ajutorul –  nu mă mai ”mulge”

Părinții oferă un serviciu, fără de care poți să te descurci. Refuzul îi supără. Copilul se gândește: “Părinții probabil vor să se simtă utili.” Ajutorul este acceptat, recunoștința este exprimată, serviciul reciproc este oferit. Un sfârșit fericit? Dar acest sfârșit nu va veni niciodată pentru că părinții toxici vor schimba situația. Potrivit lor, sclavia pe viață este o plată adecvată pentru un borcan de dulceață.

Copiii devin de două ori ostatici morali ai situației:

– Când încearcă să refuze ajutorul părinților. Pentru că nu este frumos să respingi pe cineva care încearcă să te ajute.

– După ce primesc statutul de “datornic”. Părinții au muncit atât de mult în grădină, chiar nu ai avut posibilitate să-i ajuți? Chiar dacă acest “ajutor” presupune – “vino urgent la ora 9:00 sâmbătă după o căldare de mere deja putrede”.

Cum să te comporți cu părinții toxici?

Este dificil să scăpați de relațiile toxice. Chiar și copiii adulți care trăiesc separat uneori nu pot face acest lucru. Cu toate acestea, experții dau un șir de recomandări universale care permit să ne protejăm spațiul personal în același timp să păstrăm cu părinții o relație de prietenie. Pentru început, trebuie să acceptați niște lucruri importante:

– Trecutul nu poate fi schimbat.

– Relațiile toxice sunt similare unei boli cronice: este puțin probabil să vă “vindecați”, așa că obiectivul principal este să evitați stările de acutizare.

Recomandările psihologilor se bazează pe înțelegerea faptului că o persoană are drepturi și dorințe, pentru care nu trebuie să-i fie rușine:

– Să locuiască separat și conform propriilor reguli.

– Să nu participe la rezolvarea problemelor mici de zi cu zi ale rudelor sale.

– Să limiteze accesul pe teritoriul său.

– Să acumuleze propria experiență, ignorând replicile părinților de genul – “Știu mai bine ce trebuie să faci”.

– Să gestioneze resursele proprii: timpul, efortul, banii.

– Să nu sacrifice interesele personale de dragul unui capriciu de moment al părinților.

Este important să știți că aceste reguli sunt valabile pentru ambele părți. Nu puteți să vă izolați de părinții voștri, și concomitent să acceptați ajutorul lor ca ceva firesc.

error: Content is protected !!
new