9 produse alimentare, costul cărora este foarte exagerat! Vă vom explica cauza. 

”Privind lumea, nu putem să nu rămânem surprinși!” – așa sună aforismul lui Kozma Prutkov. Uneori, un fapt atât de banal, precum prețul unor produse alimentare ne poate aduce la o uimire inimaginabilă: cum pot plăti oamenii acești bani imenși pentru mâncare? Oare se merită?

Autorul echipei Fă Singur a decis să afle dacă cele mai scumpe produse din lume justifică sutele și miile de dolari cheltuiți. Tot odată, veți afla și de unde a venit acest preț.

9. Crustaceele marine Lepadomorpha – costul este de aproximativ 300 USD per kg.

Lepadomorpha, deși numite moluște, sunt crustacee. În habitatul lor natural, se lipesc ferm de stânci și nu le poți lua cu mâna, ci doar folosind un cuțit ascuțit. Pescuirea crustaceelor marine este plină de riscuri: puteți aluneca pe roci ascuțite acoperite cu mușchi umed și alge. Carnea roz pal a delicateței arată atât ca carnea de homar, cât și precum carnea de scoică în același timp. Se mănâncă preparate la aburi sau crude.

Trebuie doar să rupeți partea asemănătoare capacului și mușchiul interior va ieși. Moluștii au un gust de crustacee. Sucul lor seamănă cu lichiorul de scoici, dar este mai puțin sărat. Practic, am spune că au o aromă de ocean foarte curat.

8. Oțet balsamic tradițional – de la 2.000 USD pentru 1 litru.

Oțetul balsamic tradițional (aceto balsamico tradizionale) este produs în Italia, în zone foarte limitate și numai din struguri locali. Strugurii sunt presați, apoi sucul rezultat se fierbe cel puțin 12 ore. Se toarnă într-o cuvă mare cu mycoderma aceti și se păstrează timp de 1 an. Apoi, încă câțiva ani, oțetul va fi ținut în butoaie de diferite tipuri de lemn. După, în fiecare an este iar transferat în butoaie deja mai mici, deoarece cantitatea de produs scade în mod natural în timp. Abia după 12 ani oțetul poate fi considerat gata. Apropo, va fi cel mai ieftin soi. Perioada de aur pentru un soi de oțet calitativ este de la un sfert de secol.

7. Trufe albe de la Alba – de la 6.000 USD per kg.

Un total de 9 soiuri de trufe comestibile cresc în Italia, iar cele mai valoroase dintre ele sunt cele albe, în special cele care se găsesc în zona din apropierea orașului Alba. Trufa albă este deosebit de rară, deoarece nu are o coajă exterioară și devine fragilă și vulnerabilă la capriciile vremii. Cele care cresc lângă faimosul oraș au, de asemenea, un gust unic datorită compoziției solului, care are cumva un efect deosebit de bun asupra ciupercilor capricioase.

Trufele albe au o aromă delicată și un gust bine echilibrat. Prin urmare, sunt folosite în cele mai sofisticate feluri de mâncare. Sunt mai rare și mult mai scumpe decât celelalte. Prin urmare, restaurantele folosesc trufe negre. De asemenea, sunt bune, dar nu atât de gustoase și mai ieftine.

6. Miere Peri Bali – de la 7.000 USD per kg.

Mierea, care este numită miere magică sau elfică, este extrem de scumpă, nu pentru că este miere sălbatică, ci pentru că este colectată de pe pereții peșterii din muntele Sarychayr Dagi. Pentru a primi deliciul, este nevoie de ajutorul unor alpiniști profesioniști: stupii de albine sunt situați foarte sus. Nu se extrag mai mult de 20 kg pe an, cantitatea este instabilă și depinde de condițiile meteorologice.

5. Pepene galben ”Regele Yubari” – de la 10.000 de dolari per kg.

”Regele Yubari” este un melon hibrid ce crește numai în prefectura Shizuoka din centrul Japoniei. Fructele necesită îngrijire constantă. În afară de îngrijirea atentă standard, fiecare dintre ele sunt învelite în hârtie specială pe măsură ce crește, astfel încât modelul de plasă să fie perfect. Ele sunt apoi masate și lustruite manual. Doar pepenii care arată impecabil și conțin un anumit procent de zahăr sunt clasificați ca premium. Va fi cam una la fiecare mie. Anume aceasta este cea care va intra pe piață sub numele de ”Regele Yubari”.

4. Cuiburi de păsări – până la 10.000 USD pe kg.

Cuiburile comestibile de păsări sunt folosite în bucătăria chinezească de peste 400 de ani. Se crede că sunt extrem de benefice pentru sănătate, deoarece saliva întărită a păsărilor este bogată în fier, calciu, magneziu și potasiu. Cele mai scumpe cuiburi sunt de culoare roșu intens. Ele pot fi găsite numai în peșteri bogate în vapori de azot. Când cuiburile uscate sunt înmuiate și gătite la aburi, acestea se dizolvă parțial și devin gelatinoase.

Mă așteptam la o aromă uimitoare care să fie ceva nou pentru mine. Dar, în realitate, acestea sunt lipsite de gust până absorb supa în care s-au gătit. A fost o experiență interesantă, dar nu o voi mai repeta. Aș prefera să cheltui banii pe altceva.

3. Struguri ”Roman Ruby” – 13.300 dolari per kg. 

”Roman Ruby” este un soi de struguri care sunt cel mai atent selecționați înainte de a fi vânduți. Pe rafturi vor apărea doar cele care cântăresc cel puțin 700 g, fiecare bob din ele va cântări cel puțin 20 g și va fi mai mult de 18% zahăr în aceștia. Cumpărând un astfel de strugure, garantat veți primi doar  boabe dulci, dar va trebui să plătiți pentru această plăcere.

Cea mai mare întrebare a mea, răspunsul la care nu l-am găsit: Are sâmburi sau nu?

2. Ciupercă-vierme Yartsa gunbu (cordyceps) – de la 18.000 USD per kg.

Mulți oameni cunosc ciupercile Yartsa gumbu sub numele de ”cordyceps chinezesc”. Aceste ciuperci minuscule, adesea de dimensiunea unui chibrit, parazitează un anumit tip de insectă, distribuite într-o zonă strict limitată – sus în munții Tibetului. În medicina chineză, cordyceps este considerat un agent de vindecare magic, iar în alimente este folosit ca afrodiziac, ca condiment pentru rață sau pui.

Dacă doriți să vedeți ceva cu adevărat ciudat și scump, acordați atenție unui cordyceps. Este mai mult ca supliment pe bază de plante decât mâncare, dar o porție relativ mică costă mii de dolari.

1. Caviar Beluga Almas – de la 25.000 USD per kg.

Acest caviar este cu adevărat de aur și nu doar din motivul prețului, ci și din cauza culorii ouălor: arată ca niște perle strălucitoare bej translucide. Astfel de ouă sunt generate de beluga-albino, care, spre deosebire de însoțitorii săi standard, ajunge la maturitate nu la 20, ci la 60-100 de ani. Acest pește se găsește în partea de sud a Mării Caspice, lângă Iran. Gustul delicatesei este delicat, untos, cu note subtile de nuci.

Nu numai gustul, ci și mirosul determină prețul caviarului. În mod ideal, deține un iz de minerale marine, e sărată, complexă, care îți umple gura cu o ușoară aromă de nucă. Textura: caviarul bun este format din bile mici, fiecare dintre ele fiind acoperite cu o peliculă uleioasă.

Credeți că aceste produse valorează atât de mulți bani? Poate că ați avut norocul să le serviți pe careva dintre ele și ne spuneți despre impresiile dvs? Așteptăm cu drag comentariile dvs.

1