6 fapte mai puțin cunoscute din lumea modei, care demonstrează că frumusețea necesită nu numai efort, ci și sacrificiu! 

Fiecare generație are propriile idei despre frumusețe și modă. Astăzi însă, suntem surprinși să citim despre bandajarea picioarelor sau despre corsetele care deformau corpul. Dar, oamenii erau mereu interesați de îmbunătățirea aspectului, de aceea orice tendință, chiar și cea mai nebunatică, le-ar putea cuceri. Mai mult, pe vremuri, bărbații erau mai ceva decât femeile, în dorința de a fi eleganți și la modă.

Noi am studiat multe surse dedicate istoriei modei și ne-am asigurat încă o dată în corectitudinea expresiei ”Frumusețea necesită sacrificiu”.

1. Machiajul dăunător în epoca Reginei Elisabeta  

În secolul al XVI-lea, Regina Elisabeta I a Angliei a fost femeia care a definit imaginea acestei ere. Au încercat să o imite nu numai în haine, ci și în coafuri și machiaj.

Idealul frumuseții renascentiste era acesta: părul blond, tenul palid, ochii strălucitori și buzele roșii. Așa arăta regina însăși. Tenul de ”alabastru” simboliza bogăția și originea nobilă, fiindcă indica faptul că persoana nu trebuia să lucreze sub soarele arzător. Desigur, femeile erau dispuse să facă orice pentru a obține pielea albă. Au fost folosite compoziții din plumb și oțet. Iar decocturile folosite pentru albirea pistruilor și tratarea pielii includeau adesea ingrediente precum sulf, terebentină și mercur. Aceste substanțe toxice făceau rapid pielea cenușie și cu riduri, de aceea doamnele aplicau o glazură din albuș de ou crud pentru a obține o față netedă de marmură.

Pentru a-și vopsi buzele în roșu, femeile la modă foloseau sulfură de mercur, iar în ochi picurau suc de beladonă și-i vopseau cu pudră de antimoniu, pentru o privire strălucitoare. Tot în epoca Elisabetei I, doamnele imitau adesea absența dinților prin înnegrirea lor, ca să arate ca regina lor. Faptul este că reginei îi plăcea foarte mult dulciurile și la un moment dat, dinții ei au început să se strice.

2. Gene false din păr uman   

În zilele noastre nimeni nu este surprins de gene false sau extinse – acestea sunt realizate dintr-o mare varietate de materiale, de orice lungime și formă. Dar primele gene false au fost făcute din păr uman și au fost destinate actriței Seena Owen. În 1916, renumitul regizor și producător de film David Griffith a început să filmeze ”Intolerance: Love’s Struggle Throughout the Ages”, în care Seena trebuia să joace rolul unei frumoase prințese. Griffith a venit cu una dintre primele opțiuni pentru gene false. Voia ca ochii eroinei să strălucească mai mult decât viața însăși. Deci, coaforul a luat puțin păr și cu ajutorul lipiciului teatral și al tifonului, l-a lipit pe pleoapele actriței. Trebuie de spus că nu a fost cel mai plăcut mod de a extinde genele. Potrivit partenerei lui Seena din film, actrița a avut odată pleoapele destul de umflate. Interesant e că, filmul nu i-a adus lui Griffith mulți bani, așa că, păcat că nu și-a patentat genele false.

3. Costume de baie din furnir 

Până în anii 1920, costumele de baie pentru femei erau destul de voluminoase și incomode – putem spune că erau rochii adevărate cu întreaga lungime și pantalonași din țesătură densă, în mare parte din lână. Din fericire, odată cu emanciparea a apărut o nouă modă pentru costumele de baie. Au devenit mai deschise și de regulă, erau compuse dintr-o tunică și pantalonași.

Dar, au existat și opțiuni mult mai originale. Așadar, în 1929, în statul Washington au fost prezentate costume de baie din furnir de molid. Au fost descrise ca fiind ieftine, ușor de realizat, dar elegante și moderne. Faptul este că, districtul în care au fost produse aceste costume de baie a fost renumit pentru industria forestieră și a fost considerat cea mai mare regiune pentru producția de cherestea. Așadar, la un moment dat, meșterii locali au decis să folosească foi de furnir în loc de țesătură.

4. Machiajul genunchilor  

În anii 1920, fetele își făceau machiaj la genunchi pentru a atrage o atenție specială asupra acestei părți a corpului, care nu fusese afișată niciodată înainte. Totul a început cu un fel de fard de obraji obișnuit, dar în cele din urmă a devenit o adevărată pictură: modele complicate, chiar și imagini erau pictate pe picioare. Drept că, această frumusețe putea fi văzută doar în timpul dansurilor, deoarece în viața obișnuită, fetele purtau cel mai des fuste deasupra genunchiului.

Desigur, este demn de remarcat că nu fiecare fashionistă îndrăznea să-și machieze genunchii. Aceasta a fost prerogativa fetelor ”flapper” – persoanele emancipate care au personificat generația ”Roaring Twenties”. Aveau o morală mai liberă, purtau tunsori scurte, se machiau strălucitor, ascultau muzică interzisă, precum jazz-ul, conduceau chiar și mașini.

5. Brâu menstrual 

”Zilele critice” la femei și astăzi nu reprezintă perioada cea mai plăcută din viața doamnelor, dar, a fost mult mai dificilă în trecut. De mult timp, femeile au folosit diferite tipuri de țesuturi pentru a face față acestor ”zile speciale”. Clar că, nu erau și acestea atât de plăcute. Dar, la începutul secolului al XX-lea, a fost inventat așa-numitul brâu menstrual. Deci, era un fel de brâu elastic cu cleme mici în față și în spate, pe care erau atașate absorbante speciale. Potrivit amintirilor femeilor care au folosit acest brâu, nu a fost accesoriul cel mai confortabil. Ulterior, au fost inventate absorbante igienice cu bandă adezivă, care puteau fi lipite de lenjeria intimă.

6. Rochii din saci de cartofi sau făină 

În anii 1930, multe femei americane își coseau rochii din saci în care transportau făină, hrană pentru animale sau cartofi. Anterior, diverse mărfuri erau livrate în butoaie sau containere din lemn, dar apoi, din motive de economie, erau înlocuite cu saci de pânză. Curând, negustorii și-au dat seama că oamenii au început să-și coase haine din saci: în vremuri dificile erau ieftini și practici. Atunci producătorii au decis să facă țesătura mai atractivă: diferite modele au început să apară pe aceasta, de exemplu, sub forma soarelui și a florilor. Au apărut chiar și rețete speciale în rândul oamenilor cu privire la eliminarea logo-ului producătorului de făină sau a furajelor din material. De exemplu, s-a folosit kerosen.

Apropo, în celebra fotografie din 1951, Marilyn Monroe pozează într-o rochie făcută dintr-un sac de cartofi. Drept că, nu este clar de ce femeia s-a decis la această sesiune foto. Ori că un jurnalist a considerat una dintre rochiile actriței prea vulgare și a remarcat că, chiar și într-un sac de cartofi, Marilyn ar arăta mai bine. Ori că cineva a sugerat că Monroe ar arăta superb chiar dacă ar purta un sac pe ea.

Care dintre tendințele din trecut vi s-au părut cele mai curioase? Așteptăm cu drag comentariile dvs.

1