16 povești de viață ale unor bunici, care cu ușurință fac concurență tinerei generații!

Oamenii de știință sugerează că existența bunicilor în lumea noastră este inerentă naturii. Acestea au un efect pozitiv asupra dezvoltării nepoților și a stabilității emoționale ale lor, ajută mamele să-și crească copiii și le prelungește viața. În lumea animală doar câțiva reprezentanți au propriile lor bunici, ceea ce înseamnă că, noi oamenii suntem incredibil de norocoși. Doar bunicuțele noastre ne fac copilăria mai frumoasă, iar lumea devin mai amabilă.

Noi ne iubim bunicile pentru ingeniozitate, inteligență și cu simțul umorului. De unele dintre poveștile legate de bunicile noastre, cu siguranță ne vom aminti mereu.

1. Sunt traumatolog. Prima oră de primire a pacientului. Intră o bunică, de vreo 85 de ani, apoi urmează dialogul:

– De ce ne plângem?

– Da, cam mă dor genunchii, dragul meu.

– Dați-mi radiografia, să arunc o privire.

– Pentru vârsta dvs oasele și articulațiile nu sunt rele. Acum vă voi prescrie unguente, tablete și vă veți simți mai bine.

– Nu…domnule doctor. Am nevoie să nu mă doară deloc. Ador sportul extrem. Să sar cu schiurile peste trambulină iarna.

– Poate că ați vrut să spuneți că ”ați sărit”?

– Nu, nu, în trecut făceam gimnastică artistică, am sărit cu parașuta, am sărit de la înălțimea de 10 metri, mi-a plăcut să trag! Dar acum îmi place să sar pe schiuri iarna.

2. Bunica: ”În sfârșit, am o zi liberă, pot să servesc niște lichior!”

Eu: ”Astăzi este de fapt marți, bunicuță.”

Bunica, melancolic, deschide sticla cu o atingere ușoară și spune: ”Este o zi liberă pentru sufletul meu.”

3. Doctorul: ”Nu aveți voie să consumați zahăr.”

Bunica: ”Bine, dar ciocolată?”

Doctorul: ”Nu aveți voie să consumați dulciuri.”

Bunica: ”Dar zefir?”

Doctorul: ”Acesta tot este dulce, de aceea…”

Bunica: ”dar pur și simplu zahăr? Cel ce e în cuburi?”

Doctorul: ”Credeți că zahărul nu conține zahăr?”

Bunica: ”De unde să fie acolo zahăr? Acum dor totul este fabricat din soia!”

4. O dimineață frumoasă și însorită. Stau la stația de autobuz. Nu sunt singură. Mai este și o bunicuță alături. Sună telefonul ei. ”Da. O, nepoțelule, ce bine că ai sunat. Oh, cum așa, dar ce este? Puiule, desigur, voi transfera, știi, că am mereu bani pentru zile grele. Cum ți s-a întâmplat..? Înseamnă că tu ești în noua mașină pe care ți-au dat-o părinții de ziua ta în luna mai? Nu este vina ta. Da, desigur, voi face totul, acum mă voi duce la bancă și-ți transfer banii. Spune-mi, ce mai face Maria? Nu s-a căsătorit? Iar unchiul Tudor mai bea? E un parazit. Și? Ce, te sună? Ei bine, sună-mă înapoi.” Mi-a venit un gând că cineva vrea să o amăgească pe biata bunică de bani. M-am apropiat, bineînțeles, și-i spun despre o posibilă amăgeală. I-am spus că ar trebui să-și sune mai întâi nepotul. Știți ce mi-a spus? Iată ce: ”Dragă, eu nu am nepoți și nu am avut niciodată.”

5. Anul trecut bunica mea a depistat unele probleme cardiace. Medicul i-a cerut să evite munca în grădină. Bunica a finalizat cursul tratamentului, se simte mult mai bine. Ce a făcut ea? A plantat răsaduri. Când mama a venit la ea zilele trecute, bunica a ascuns puieții în spatele canapelei.

6. Am o bunică bătrână și capricioasă. Se plânge de sănătate: tensiune, inimă, picioare, auz, vedere, dificultăți de respirație. Ea cere să-i aducem mâncare. Locuim la 30 de kilometri distanță și venim doar în weekend. Stă în pat și se plânge că totul este rău, iar noi spălăm podeaua, îi gătim mâncare și o distrăm. Odată, soțului meu i s-a dat o zi liberă și imediat am plecat la bunica (era zi lucrătoare). Am întâlnit-o pe stradă: mergea calmă. Observându-ne de departe, a încercat să fugă. A urcat la etajul 4 mai repede decât mine. Un spion nu a fost niciodată atât de aproape de eșec.

7. Un tânăr relatează: în ascensor intră bunica și o fată cu găleți (aceasta spală podeaua din scara blocului).

Fata: ”Merg la al doilea etaj. Nu pot să mă ridic. Îmi este greu.”

Bunica: ”Tu dragă trebuie să-ți găsești un soț bun.”

Fata: ”Iar dvs l-ați găsit?”

Bunica: ”Deja nu mai este printre noi. Avea și el unele patologii.”

Eu, că să nu râd în glas, am tușit ușor.

Bunica: ”Asta tot nu este bun!”

8. Treceam cu bunica mea pe lângă terenul de joacă, unde am mers mereu în copilărie. M-am uitam cu tristețe la terenul de joacă. Bunica mi-a observat privirea și m-a întrebat cu ironie: ”Ai fi sărit și acum?” Dau din cap, spun că, nu. Bunica a răspuns: ”Dar eu – da!” Își pune pungile pe pământ și aleargă spre o bară orizontală. S-a rotit pe bară de mai multe ori! Nu am mai râs așa de mult. O iubesc pe bunica!

9. Prietenul meu este un profesionist în domeniul botanicii. Vara, mergem cu el prin piață, sunt mulți negustori în jur, toată lumea încearcă să vândă ceva. O bunică ne atrage atenția: ”Cumpără cartofi de la mine, i-am crescut cu propriile mâini, cu drag, ca pentru mine.” Prietenul, privind cartofii, spune: ”Trebuie să luăm. Așa măcar puțin o vom ajuta bunicuța asta. Grădina ei este foarte departe.”

Mă interesez: ”Cunoști bunica asta?”

Răspunsul prietenului: ”Nu. Cunosc acești cartofi, sunt din Egipt.”

10. Lucrez la oficiu al companiei de furnizare a gazelor naturale. Astăzi a venit o bunică la recepție, nu-mi amintesc cu ce întrebare, dar s-a rezolvat repede. Întreabă:

– Și nu mai am nevoie nicăieri altundeva?

– Nu.

– Păi, poate totuși este nevoie?

– Pentru ce?

– Înțelegeți, copiii mi-au dat o brățară de fitness, trebuie să mergi 8 mii de pași pe zi. Iată că și merg.

11. Bunica mea în vârstă de 72 de ani este întotdeauna entuziasmată de noile episoade din The Walking Dead. După următoarea serie, îmi trimite mesaje stranii de genul ”Poți vedea o rază de lumină în întuneric?”.

12.  Bunica mea, de 73 de ani, fuge de patrula poliției. O face cu o viteză de invidiat. Eu la orele de sport reușesc să parcurg distanța de 500 m, dar ea pe bune fuge de poliție!

13. După lecții am trecut pe la bunica mea.

Bunica: ”Ecaterina, gustă terciul. E delicios?”

Eu: ”E gustos.”

Bunica: ”Bine. Am gătit asta pentru câine.”

14. Astăzi soția mea stând în clinică a arătat-o ​​pe bunica asistentă și a spus: ”Această bunică administrează injecții cu ochii închiși. În timp ce o face, șoptește: ”Cine nu s-a ascuns, nu sunt vinovat!”

15.  Astăzi am trecut pe lângă terenul de joacă, unde există o zonă de joacă cu tobogane, scări, etc. Destul de potrivită, nu înaltă și nu înfricoșătoare. Un băiat, în vârstă de 3-4 ani, mergea încet pe acolo și mama lui îl urma la fiecare pas. Bunica stătea pe o bancă din apropiere.

– Ala, Ala vină la mine.

– Ce, mamă? – femeia de pe tobogan s-a oprit și ținea copilul de glugă.

– Spune-mi cine va deveni acest băiat când va crește?

– Întrebare ciudată. Va crește și va decide singur.

Bunica a râs tare:

– Cum va decide, dacă nu-l lași să facă un pas?

Mama s-a gândit puțin și a lăsat cu reticență copilul să meargă la joacă.

16. Acum, câțiva ani: Îl aștept pe soțul meu de la serviciu. Vara, mă plimb cu copilul. Mult timp nu este și-l sun, dar el însoțește o bunică rătăcită, spre casă. Nu-și amintește în ce casă locuiește. S-a dus cu ea la secția de poliție, acolo îi sugerează că va fi mai repede dacă găsesc singuri casa. Caută 2 ore. Au căutat prin tot cartierul. Încep deja să mă enervez, deși înțeleg că acesta este un lucru bun. Deci, în fine, au venit la casa unde a întâlnit-o, iar ea îl invită pe soțul meu în vizită. S-a dovedit că nepoata ei este singură, iar el este un tip bun! Ce mediatoare șmecheră!

Ce povești cu bunicile dvs vă amintiți? Așteptăm cu drag comentariile.